Relațiile României cu Statele Unite ale Americii se apropie de un secol și jumătate, mai exact 141 de ani. Acestea au evoluat până la punctul culminant atins după căderea Cortinei de Fier, anul 1989.
Istoria diplomatică recentă a Statelor Unite ne-a arătat că serviciul extern a urmărit maximizarea oportunităților și eficientizarea pentru atingerea scopurilor de politică externă a Statelor Unite ale Americii. Reprezentanții diplomatici ai Statelor Unite se pot împărți în trei mari categorii; ambasadori extraordinari și plenipotențiari, reprezentanți cu puteri depline sau reprezentanți speciali și însărcinați cu afaceri.
Ambasadorii americani se împart în două mari categorii, cei de carieră și cei numiți politici. În statele în care interesele americane sunt de maximă importanță, s-a preferat trimiterea unor ambasadori numiți politici. Ambasadorii numiți politic sunt cei care au dezvoltat relații strânse cu executivul american dar și cu alți factori de decizie de pe malurile Potomac-ului.
Sarcina primordială a unui ambasador extraordinar și plenipotențiar este reprezentarea directă și cu depline puteri a Președintelui Statelor Unite ale Americii. Ambasadorii politici sunt numiți pe o perioadă de 2 sau 3 ani, cei de carieră de 4 ani, bineînțeles cu prelungirea mandatului dacă este necesar.
Relațiile României cu Statele Unitea ale Americii au fost realuate în anul 1948 și aprofundate după anul 1989. Datorită noilor realități geopolitice și geostrategice, ambasadorii Statelor Unite ale Americii la București au fost în mare proporție numiți politic, de carieră fiind doar 3 ambasadori John R. Davis Jr., Michael E. Guest și Hans G. Klemm. Subliniem că după anul 1989 Statele Unite ale Americii au avut 9 ambasadori trimiși la București și trei însărcinați cu afaceri ad-interim Duane C. Butcher, Dean R. Thompson și David Muniz. Doresc să subliniez și rolul lui Mark Taplin însărcinat cu afaceri și adjunct al Ambasadorul Statelor Unite ale Americii între 2005-2008, unul plin de voință de a consolida profilul atlantic al țării noastre, prin seminarii, conferințe și alte evenimente de maximă importanță.
Ca o paralelă, în perioada comunistă din 12 ambasadori doar 3 au fost numiți politic. De aici putem extrage concluzia că Statele Unite își trimite ambasadori numiți politic în funcție de percepțiile și interesele strategice într-o anumită zonă. Trebuie să subliniem gestul singular al ambasadorului extraordinar și plenipotențiar al Statelor Unite ale Americii, mandat între 2 octombrie 1981-13 mai 1985, David B. Funderburk, de a demisiona din funcție datorită președintelui Ronald Reagan, considerat de către Funderburk prea permisiv cu regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.
O altă unicitate în relațiile româno-americane este primirea cele mai înalte distincții de către ambasadorul Alan Green Jr. și anume Distinguished Honor Award primită în două secole de istorie a Departamentului de Stat de către puține personalități. Amintim aici pe câțiva laureați; Ambasadorul Charles Yost- ambasador al Statelor Unite ale Americii la Organizația Națiunilor Unite între 1969-1971, Richard Armitage- Subsecretar de Stat al Statelor Unite ale Americii între 2001-2005, generalii David Petraeus ( fost director al Agenției Centrale de Informații ) și Peter W. Chiarelli, George Jacobson șeful misiunii Statelor Unite din Saigon dar și alții.
Dintre toții ambasadorii numiți la București cei mai apropiați de vârful puterii executive americane au fost Jack Dyer Crouch II și Mark Henry Gitenstein. O legătură profundă cu țara noastră a avut-o ambasdorul Alfred Henry Moses care s-a implicat activ între anii 1976-1989 în procesul de plecare a evreilor din țara noastră către Țara Sfântă. Mark Gitenstein este primul ambasador cu origini românești din istorie. Henry T. Romertze a fost primul consul American la Galați în anul 1859 despre care știm că a avut origini românești. Despre Gitenstein putem spune că este primul de la oficializarea relațiilor româno-americane dar și unul dintre cei trei ambasadori cu origini evreiești alături de Alfred Henry Moses dar și de Adrian Zuckerman.
Datorită istoriei comune cu poporul evreu și a legăturilor profunde putem evidenția că în timpul dezvoltării Parteneriatului Strategic dar și a integrării României în structurile euroatlantice, patru evrei americani au fost direct responsabili cu relația cu România, Marc Grossman, Daniel Fiott, Philip Gordon și Victoria Nuland. Dintre toți Marc Grossman este cel care a pus în practică ideea Parteneriatului Strategic, iar Victoria Nuland, în prezent Subsecretar de Stat al S.U.A. pentru Afaceri Politice, a contribuit la integrarea deplină și la cooperarea excelentă a structurilor din sistemul național de apărare cu cele din sistemul national de apărare al Statelor Unite ale Americii.
Am dorit încă odată să subliniez legăturile profunde și vechi între țara noastră, Israel și Statele Unite ale Americii, am scris mai demult despre posibilitatea apariției unei astfel de trilaterale.
Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Statelor Unite ale Americii asigură legătura între Departamentul de Stat și Guvernul României la un nivel general. La nivel de reprezentare acesta poate să fie implicat în activități comune ale Ambasadei Statelor Unite ale Americii cu Parlamentul, Guvernul sau Administrația Prezidențială. Trebuie să specificăm că în cadrul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii există un birou axat pe probleme europene și euroastiatice, în cadrul biroului există o secțiune axată pe problematica țării noastre.
Plenipotențiarii Washington-ului și drumul spre Parteneriatul Strategic
Primul ambasador după evenimentele din anul 1989 a fost Alan ’’Punch’’ Green Jr., ambasador numit politic. Și-a prezentat scrisorile în data de 10 decembrie 1989, cu două săptămâni înainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu. Născut pe data de 1 mai 1925 și decedat în data de 23 martie 2001, ambasadorul Green Jr. a fost un exemplu de curaj rar întâlnit. În zilele revoluției române a petrecut 10 zile în biroul său și a ajutat la salvarea de personal al ambasadei dar și a altor oameni care au apelat la ajutorul ambasadei. Pentru acest lucru a fost decorat Distinguished Honor Award o extrem de rară decorație a Departamentului de Stat. A fost rechemat în data de 11 ianuarie 1992.
Al doilea ambasador a fost John Roger Davis Jr. Născut în anul 1927 a fost un diplomat de carieră. Anterior numirii în România a fost însărcinat cu afaceri în Polonia între 1983-1987 și ambasador extraordinar și plenipotențiar al Statelor Unite ale Americii în Polonia între 1988-1990 postură din care a ajutat foarte mult sindicatul Solidaritatea și trecerea spre un regim democratic. A fost ambasador al Statelor Unite ale Americii în România între 2 decembrie 1991- 9 august 1994. Ambasadorul Davis Jr. a contribuit foarte mult la relansarea relațiilor româno-americane, în timpul mandatului său relațiile au luat un curs ascendent care au culminat ulterior.
Al treilea ambasador al Statelor Unite ale Americii ocupă un loc extrem de important în relațiile româno-americane, aș putea afirma chiar vital. Alfred Henry Moses, ambasador numit politic, este primul ambasador după 1989 cu o legătură profundă cu țara noastră. De asemenea este primul ambasador de origine evreiască după 1989, va fi urmat de Mark Henry Gitenstein și de Adrian Zuckerman. Apropiat de foșii consilieri pentru Securitate Națională ia președintelui William ’’Bill’’ Jefferson Clinton, Samuel Berger și Anthony Lake, ambasadorul Moses este unul dintre artizanii Parteneriatului Strategic dintre țara noastră și Statele Unite ale Americii. Nu trebuie uitat și rolul lui Marc Grossman asistent al Secretarului de Stat pentru Afaceri Europene și Euroasiatice și ulterior subsecretar de stat, acesta ocupându-se de instrumentalizarea Parteneriatului Strategic. Ambasadorul Moses s-a ocupat în mod direct între anii 1976-1989 de ajutorarea evreilor în acțiunile referitoare la plecarea din țară și ajungerea acestora în Țara Sfântă.
Născut în data de 24 iulie 1929 Alfred Moses a fost un avocat de succes extrem de apropiat de zona politică dar și de organizațiile evreiești la nivel international. A fost președintele Comitetului Evreiesc American ( AJC ). Este singurul cetățean american decorat cu ordinal Steaua României în grad de Mare Cruce.
A fost ambasador extaordinar și plenipotențiar al Statelor Unite ale Americii între 29 septembrie 1994-11 august 1997. În timpul mandatului său s-a lansat Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, la data de 11 iulie 1997. Este autorul unui jurnal extrem de interesant despre anii de tranziție din țara noastră, Jurnal de București- Drumul României de la Întuneric la Lumină.
Al patrulea ambasador al Statelor Unite ale Americii James Carew Rosapepe a fost o figură marcantă a relațiilor româno-americane după anul 1989. Născut în data de 20 mai 1951 la Roma în Italia a fost și este extrem de apropiat de poporul român datorită strămoșilor săi. Ambasador numit politic, membru al Camerei Reprezentanților Statului Maryland între 1987-1997. A fost ambasador în România între 10 noiembrie 1997 – 1 martie 2001. În timpul mandatului său a luat ființă Comitetul Interguvernamental România – Statele Unite ale Americii pentru implementarea Parteneriatului Strategic. O figură populară și extrem de apreciată la noi în țară, ambasadorul Rosapepe a fost extrem de implicat în consolidarea profilului atlantic al țării noastre. În prezent ambasadorul Rosapepe este extrem de implicat în organizarea unor evenimente, conferințe care promovează relațiile bilaterale româno-americane. De asemenea este extrem de implicat în organizația non- guvernamentală Alianța, un cerc larg de personalități americane și române care promovează relațiile bilaterale româno-americane la nivel cultural, economic și de securitate.
Al cincilea ambasador al Statelor Unite ale Americii a fost Michael E. Guest, ambasador de carieră. Născut în anul 1957, diplomat de carieră ambasadorul Guest a fost o personalitate foarte activă în relațiile româno-americane. A fost ambasador extraordinar și plenipotențiar între 3 august 2001 și 8 iulie 2004. După atentatele tragice din data de 11 septembrie 2001 relațiile româno-americane s-au îndreptat către un punct culminant. În timpul mandatului său s-a trimis primul contingent militar românesc la misiunea ISAF coordonată de Alianța Nord-Atlantică în Afganistan. Apărător al egalității drepturilor oamenilor și un puternic luptător împotriva corupției mandatul lui Guest este marcat de acceptarea țării noastre în Alianța Nord-Atlantică dar și de schimbarea percepției atlantice și anume conștientizarea rolului țării noastre în structurile atlantice dar și la nivel internațional.
Al șaselea ambasador extraordinar și plenipotențiar a fost Jack Dyer Crouch II, ambasador numit politic. Născut la data de 1 iulie 1958, ambasadorul Crouch a avut un mandat scurt dar plin de realizări. Apropiat de președintele George W. Bush Jr. ambasadorul Crouch a reușit apropierea țării noastre de Statele Unite ale Americii prin pregătirea semnării Acordului de Acces privind amplasarea facilităților militare americane pe teritoriul României. Conform documentului urmau să fie amplasate facilități militare americane la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, baza de antrenament Babadag, zonele de antrenament Cincu și Smârdan. A fost ambasador extraordinar și plenipotențiar între 25 mai 2004 – 28 februarie 2005. În timpul mandatului său s-au deschis zonele American Corner la data de 28 iunie 2005. Acestea erau de fapt un parteneriatu în Biblioteca Națională din România și Ambasada Statelor Unite ale Americii. American Corner din București de la Biblioteca Națională este cel mai mare spațiu dedicat cărților despre Statelor Unite ale Americii, în prezent există 10 centre American Corner. A fost rechemat și numit în funcția de adjunct al Consilierului pentru Securitate Națională al Președintelui Statelor Unite ale Americii între 31 ianuarie 2005- 4 mai 2007.
Al șaptelea ambasador al Statelor Unite ale Americii a fost Nicholas Frank Taubman, ambasador de carieră. Născut în anul 1935, Taubman și-a concentrat educația pentru a deveni un antreprenor de succes. A fost și membru al Consiliului Municipal Roanoke, statul Virginia. În timpul mandatului său s-a parafat Acordul de Acces privind amplasarea facilităților militare americane pe teritoriul României. Conform documentului urmau să fie amplasate facilități militare americane la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, baza de antrenament Babadag, zonele de antrenament Cincu și Smârdan. În timpul mandatului său a avut loc Summit-ul N.A.T.O. de la București, 2-4 aprilie 2008. Relația ambasadorului Taubman apropiată cu partidul republican și cu Președintele George W. Bush Jr. a făcut posibil ca Președintele Statelor Unite ale Americii să viziteze România, iar președintele României Traian Băsescu să efectueze două vizite oficiale în 2005 și 2006. În timpul mandatului său România a intrat în Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007. Uzinele Daewoo Craoiva au fost cumpărate de Ford Motor Company impulsionând industria română de autoturisme, în septembrie 2007. Împreună cu ambasadorul României în Statele Unite ale Americii Adrian Cosmin Vieriția, ambasador între 2 ianuarie 2008-19 noiembrie 2013, a organizat Turneul Ambasadorial de Promovare a Oportunităților Economice din România.
A fost ambasador extraordinar și plenipotențiar între 2 noiembrie 2005- 3 decembrie 2008.
Al șaptelea ambasador extraordinar și plenipotențiar a fost Mark Henry Gitenstein. Este primul ambasador cu origini românești, bunicul său născut la Botoșani, a emigrat în Statele Unite ale Americii la sfârșitul secolului al-XIX-lea. Născut în data de 7 martie 1947 este avocat și un consilier politic de lungă durată al actualului Președinte al Statelor Unite ale Americii Joseph. R. Biden. De asemenea este al doilea ambasador cu origini evreiești, după Alfred H. Moses. În istoria relațiilor bilaterale cu origini românești, istoria îl consemnează pe primul consul american la Galați Henry T. Romertze în anul 1859 dar și pe ambasadorul Adrian Zuckerman. Sub mandatul lui Mark Gitenstein s-au făcut pași importanți în consolidarea relațiilor româno-americane. La data de 13 septembrie 2011 a fost semnată Declarația Comună privind Parteneriatul Strategic pentru secolul XXI între România și Statele Unite ale Americii. Declarația este un document ce își propune diverse obiective pentru aprofundarea cooperării dintre ambele state. Ambasadorul Gitenstein a făcut un gest singular, fiind primul ambasador american care a vizitat un contingent românesc în Afganistan. Tot la data de 13 septembrie 2011 a fost semnat Acordul între România și Statele Unite ale Americii privind amplasarea Sistemului de Apărare împotriva Rachetelor Balistice al Statelor Unite în România, concretizat în apariția Bazei Militare 99 Deveselu din Județul Olt.
Împreună cu ambasadorii James Rosapepe, Jack Dyer Crouch II, Michael Guest a semnat un editorial în august 2013 publicat în Washington Post dedicat relaxării vizelor pentru țara noastră. Este un participant activ și implicat în Alianța împreună cu alți foști ambasadori ai Statelor Unite ale Americii la București. În timpul mandatului său a pledat pentru strângerea relațiilor economice, culturale, de securitate și apărare națională dar și pentru ridicarea vizelor pentru cetățenii români. A fost ambasador extraordinar și plenipotențiar 13 iulie 2009 – 14 decembrie 2012. În prezent este nominalizat ambasadorul Statelor Unite ale Americii pe lângă Uniunea Europeană.
După rechemarea sa la post Ambasada Statelor Unite ale Americii a fost condusă de doi Însărcinați cu Afaceri ad-interim ca și șefi de misiune, Duane Clemens Butcher 14 decembrie 2012 – iulie 2014, Dean Richard Thompson iulie 2014- septembrie 2015.
Al optulea ambasador extraordinar și plenipotențiar a fost Hans George Klemm, ambasador de carieră. Născut la data de 21 august 1957, Klemm a fost anterior ambasador în Timorul de Est. În timpul mandatului său Parteneriatul Strategic s-a dezvoltat și s-a început un proces de modernizare și de reformare a sistemului național de apărare. Mandatul său a consfințit operaționalizarea Bazei Militare 99 Deveselu din Județul Olt la data de 12 mai 2016. Astfel scutul antirachetă din România este singurul pe teritoriul Europei până la finalizarea celui din Polonia. În timpul mandatului său Președintele României a efectuat trei vizite oficiale în Statele Unite ale Americii, la nivel de președinte și de vicepreședinte. Ambasadorul Klemm a pledat pentru relaxarea condițiilor de acordare a vizelor dar și pentru extinderea programului American Corner în mai multe biblioteci, prin inaugurarea de noi colecții la bibliotecile din țară, amintesc aici Biblioteca “Panait Istrati” din Brăila. A fost ambasador extraordinar și plenipotențiar între 7 august 2015 – 14 decembrie 2019.
Al nouălea ambasador extraordinar și plenipotențiar a fost Adrian Zuckerman. Este primul ambasador al Statelor Unite ale Americii născut în România la București la data de 22 septembrie 1956, emigrând la vârsta de 9 ani în Statele Unite ale Americii împreună cu părinții. Este al treilea ambasador de origine evreiască alături de Alfred H. Moses dar și de Mark H. Gitenstein. Mandatul său a fost caracterizat prin consolidarea relațiilor româno-americane în contextul pandemiei de SARS-COV2, prin implicarea în aducerea de ajutoare dar și prin colaborarea între cele două state. De asemenea s-a semnat Acordul Interguvernamental de Cooperare pentru modernizarea unui reactor de la atomocentrala de la Cernavodă. Ambasadorul Zuckerman a lansata ideea construirii unui coridor Nord-Sud între Polonia și România, coridor pe care l-am denumit Cortina de Oțel într-un eseu mai vechi.Tot în timpul mandatului său România și Statele Unite ale Americii au semnat o Foaie de Parcurs pe o perioadă de 10 ani privind cooperarea în domeniul apărării și securității. A fost ambasador extraordinar și plenipotențiar între 21 noiembrie 2019 – 20 ianuarie 2021.
După rechemarea sa Ambasada Statelor Unite ale Americii este condusă de Însărcinatul cu Afaceri ad-interim David Muniz.
Perspective ale Parteneriatului Strategic
Viitorul Parteneriatului Strategic va depinde numai de consolidarea relațiilor bilaterale și de efortul depus de cele două misiuni diplomatice de la București și Washington D.C. în slujba cooperării între cele dou țări. Parteneriatul Strategic trebuie dezvoltat și aprofundat pe mai multe paliere de acțiune, cu un plus de efort în cooperarea culturală și economică. În palierul de securitate și politică externă cooperarea a fost una excelentă de aceea trebuie continuată.
La trei decenii de la Revoluție ambasadorii americani la București au ajutat țara noastră să se adapteze noilor realități politice. La anul se împlinesc 25 de ani de la încheierea Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, sper ca această sărbătorire să ne aducă vești bune. Cele mai excelente vești ar fi relaxarea acordării vizelor, urmată la scurt timp de ridicarea vizelor pentru cetățenii români, continuarea acordurilor bilaterale și dezvoltarea unor eficiente și profunde relații economice.
Plenipotențiarii Washington-ului și-au înțeles rolul și misiunea istorică și au făcut posibil ca relația dintre România și Statele Unite ale Americii să fie strânsă și solidă. Diplomați de carieră sau numiți politic aceștia și-au dedicat o anumită parte din viață în dezvoltarea și aprofundarea relațiilor româno-americane.
