Despre vocația în Istorie a unor state s-a scris și studiat mult. O vocație telurocratică sau una thalassocratică, un stat al pământului cum a fost Imperiul Roman sau un stat al mării cum a fost cetatea Cartagina. Alte imperii au avut vocații combinate și care au fost deasupra geografiei, Imperiul Britanic prin excelență thalassocratic a fost un imperiu cu o puternică propensiune telurocratică. Nu trebuie să uităm că a fost cel mai întins și puternic imperiu cunoscut de Istorie, moștenirea sa o întâlnim și astăzi.
Statele Unite ale Americii născute în plină ascensiune a ideilor iluministe și într-o epocă a inovării au devenit o mare putere prin vocația de a stăpâni pământul și masa acvatică. Expansiunea spre Vest a fost simbolizată de o goană către un tărâm nou ce poate oferi multe, de la noi resurse de sol și de subsol la o altă climă dar și la posibilitatea înființării unor noi comunități.
Expansiunea spre vest a fost reprezentată de acel Manifest Destiny care a reprezentat drumul Americii spre cucerirea pământului necunoscut și apoi spre expansiunea spre glob. O expansiune controlată și sigură, bazată pe instincte geopolitice nemaiîntâlnite în istorie. Trebuie să cădem de acord că vocația geopolitică și geostrategică de expansiune a Statelor Unite ale Americii poate fi comparată doar cu expansiunea romană. După anii de Pax Romana în Antichitate am trăit o pax americana în secolul XX instaurată după două conflagrații mondiale și după o încleștare gigantică între două mari superputeri.
Vocația transatlantică a Statelor Unite ale Americii este de fapt legătura sa cu trecutul, cu istoria apariției și dezvoltării acestui stat. De ce o vocație ? Pentru că dorința de expansiune a fost stimulată de cunoștiințele despre Lumea Veche și bătăliile acesteia pentru dominația lumii. Orice putere luptă ca să supraviețuiască, Statele Unite ale Americii au luptat pentru a deveni ele însele un stat, apoi au luptat pentru a-și extinde dominația prin vocația de răspândire a elementului cultural-civilizațional format la începutul existenței lor ca stat.
Măreața Idee după care s-au ghidat Statele Unite ale Americii a fost ideea de libertate. O idee care începând cu secolul XX a devenit o pan-idee, o mare idee a unui spațiu, cunoscută de toată lumea care dorea să devină ceea ce au devenit un stat dominat de libertate. Un tărâm liber în căutarea fericirii. Chiar Declarația de Independență ne îndeamnă la căutarea fericirii care duce la împlinirea deplină a ființei umane, Life, Liberty and the Pursuit of Happiness . O frază binecunoscută care afirmă că aceste drepturi sunt inalienabile ființei umane și general universale. Criticii acestei fraze s-au exprimat că această frază a ignorat sclavia și segregația rasială. Părinții Fondatori au fost conștienți de aceste probleme dar perioada nașterii acestui stat era dominată de astfel de comportamente care erau recunoscute ca normale pentru aceea perioadă. De aceea fraza nu este supusă acelor vremuri ci este un îndemn profetic pentru viitorul acestui stat, care din colonie va fi un stat în care fiecare va beneficia de aceste drepturi inalienabile.
Un viitor care s-a îndeplinit și care a demonstrat caracterul profetic al acestor cuvinte dar și profunzimea filosofică și metafizică a Părinților Fondatori. De-a lungul vremii flaneurii și călătorii care au ajuns în Statele Unite au remarcat aceste caracteristici ale americanilor și credința lor că aceste cuvinte vor deveni adevărate, mărturie ne stau jurnalele de călătorie ale scriitorilor, artiștilor, oamenilor politici, inventatorilor dar și căutătorilor de noi meleaguri și de alte orizonturi.
De ce o vocație transatlantică ? Pentru că Statele Unite s-au născut ca idee incipientă în Europa Marilor Descoperiri dar și în ideile Renașterii. Aici lumea și-a imaginat noi tărâmuri pline de bogății în care îți poți crea un biotop al tău fără urmele Istoriei. Aici au apărut primele idei despre țări cu giganți, țări cu pitici, tărâmuri pline de aur și țări în care soarele nu apune niciodată. Aceste idei fantasmagorice au fost puse în aplicare și astfel au apărut primele colonii care au dus naștere la superputerea de astăzi.
Imperiul American de astăzi, în sens geopolitic și geostrategic, nu a uitat originea sa și s-a întors pentru a-și culege seva și pentru a arunca noi semințe de libertate și fericire în Lumea Veche care își căuta un drum. Astfel Atlanticul a devenit o mare nostrum a Statelor Unite ale Americii care a revenit în Europa în momentele de cumpănă. Marea Republică, cum o denumea Churchill, a salvat Europa de două ori și este gata să o salveze oricâte de câteori este nevoie pentru că vocația nu a fos ștearsă de trecerea anilor chiar s-a accentuat.
Această vocație a făcut posibilă Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, nașterea Uniunii Europene, democratizarea vechilor state comuniste și includerea lor în spațiul euroatlantic. Țara noastră a beneficiat de această vocație când a devenit parte a celei mai puternice alianțe din istorie și dintr-o Uniune ce a ajutat la dezvoltarea sa. Parteneriatul Strategic este o împlinire concretă a vocației transatlantice.
Statele Unite ale Americii vor avea această vocație mereu pentru că legăturile Istoriei sunt extrem de puternice iar arhetipul cultural european a impregnat noul model cultural american, această cultură modernă care a devenit postmodernă.
