Oana-Cristina Popa a prezentat scrisorile de acreditare ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Serbia la data de 8 septembrie 2016. În perioada 2005-2009 a deținut funcția de ambasador al României în Croația. Înainte de aceasta, a fost prim-colaborator al Ambasadei României la Zagreb, director al Departamentului America de Nord din Ministerul Afacerilor Externe și consilier al Ministrului Afacerilor Externe pe probleme de integrare euro-atlantică. A fost decorată de Președintele României cu Ordinul National de Merit în grad de Cavaler și cu Medalia Diplomatică clasa I pentru merite deosebite în diplomație. În 2009 a primit din partea Președintelui Republicii Croația distincția Ordinul Knez Branimir pentru promovarea relațiilor româno-croate. (MAE)
Cum caracterizați evoluția relațiilor dintre Belgrad și București după 1989, având în vedere raporturile apropiate dintre Iugoslavia și România?
După 1989, relațiile dintre Belgrad si București au fost marcate și modelate de istoria recentă a celor două state. Să ne reamintim că prima vizită externă a primului președinte român ales de după 1989 a fost la Belgrad, în septembrie 1990.
România, după o lungă perioadă sub un regim dictatorial și totalitarist, a suferit o serie de transformări specifice procesului de tranziție către o societate democratică care avea să se înscrie pe un parcurs european și euro-atlantic. De asemenea, începând cu anii 90 Iugoslavia a suferit o serie de transformări care au dus la dezintegrarea sa ca stat, Belgrad devenind, la final, capitala Republicii Serbia.
Aceste evenimente istorice și-au pus amprenta pe relațiile dintre cele două capitale, relațiile bilaterale fiind caracterizate de pasivitate în contextul anumitor evoluții concrete de pe spațiul ex-iugoslav, cu precădere între anii 1995-2000.
Începând cu 2001, relațiile bilaterale și dinamicitatea acestora s-au încadrat pe un trend ascendent constant.
Ce ne puteți spune despre parteneriatele și cooperările moștenite din timpul vechiului regim? Există direcții strategice urmărite inclusiv în prezent?
Două direcții strategice imuabile în relația bilaterală, indiferent de regim și partenerul statal de dialog al României pe relația cu Belgradul au fost și vor rămâne constante: consolidarea și dezvoltarea continuă a relațiilor de bună vecinătate, precum și păstrarea păcii, stabilității și securității regionale.
În istoria noastră mai recentă s-a conturat o nouă direcție strategică urmărită de autoritățile sârbe de la Belgrad și sprijinită deplin de România și anume integrarea Republicii Serbia în UE.
Imprimă raporturile apropiate dintre România și Serbia anumite particularități relațiilor de vecinătate dintre cele două state?
Proximitatea geografică, istoria comună fără conflicte între cele doua state, comunitățile istorice naționale existente pe teritoriul celor două state, sunt numitori comuni care au contribuit la dezvoltarea unor relații bazate pe încredere din care se reliefează ideea că orice problemă existentă între statele noastre poate fi rezolvată în cadrul dialogului politic bilateral.
În acest context, putem discuta de o anumită specificitate a relațiilor dintre cele două state care ar putea fi caracterizată de sintagma bună vecinătate și cooperare.
Care este rolul comunității românești din Serbia în cadrul interacțiunilor bilaterale? Este aceasta determinantă pentru raporturile dintre cele două țări?
Pornind de la premiza că românii de peste hotare sunt parte integrantă a spiritualităţii româneşti, unul din obiectivele fundamentale ale politicii externe româneşti îl reprezintă păstrarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor din statele vecine, conform standardelor internaţionale în materie şi întărirea legăturilor dintre România şi comunităţile româneşti de peste hotare. Interesul României pentru comunităţile româneşti din ţările vecine şi Balcani este generat de considerente de afinitate şi solidaritate culturală şi lingvistică, fiind similar cu interesul statelor respective pentru minorităţile lor din ţara noastră şi în deplină concordanţă cu prevederile Convenţiei-cadru cu privire la protecţia minorităţilor naţionale, a Consiliului Europei, concluziile raportului Comisiei de la Veneţia şi recomandările Înaltului Comisar OSCE pentru minorităţi.
Persoanele aparținând minorităților naționale, respectiv românii din Serbia și sârbii din România, sunt comunități istorice importante pentru ambele state întrucât ele reprezintă principala punte de legătură dintre cele două popoare. Din această perspectivă sarcina care ne revine este aceea de a proteja aceste comunități, în ceea ce privește identitatea lor culturală și spirituală.
Astfel, România continuă să acorde o atenție deosebită situației etnicilor români de pe întreg teritoriul Serbiei, iar ambasada acționează pentru sprijinirea demersurilor întreprinse de autorități și pentru sprijinirea mediului asociativ al comunității pe palierele prioritare, respectiv facilitarea accesului la educație, serviciu religios și mass media în limba română. În același timp, persoanele aparținând minorității române sunt, în primul rând, cetățeni loiali ai Serbiei, iar autoritățile sârbe au rolul principal în asigurarea tuturor drepturilor acestora. În acest sens, îi încurajăm pe membrii comunității să aibă un dialog activ și transparent cu instituțiile sârbe competente în domeniile de interes și să acționeze împreună pentru surmontarea eventualelor sincope de comunicare. Este foarte important, din perspectiva părţii române, ca toţi cetăţenii sârbi care îşi asumă identitatea română, indiferent de regiunea în care locuiesc, să se poată bucura de drepturile la educaţie, serviciu religios în limba maternă, acces la mass-media, reprezentare în forurile politice locale şi naţionale.
România, în calitate de stat înrudit, încurajează dialogul activ și constructiv al organizațiilor aparținând minorității naționale române cu statul sârb și cu instituțiile statului român cu atribuții în domeniu. Baza de discuții o reprezintă Acordul bilateral în domeniul minorităților naționale, document unde sunt precizați foarte clar parametrii politico-diplomatici ai acestui demers, inclusiv faptul că vorbim de persoanele aparținând minorității române de pe între teritoriul Serbiei, respectiv despre persoane aparținând minorității sârbe de pe întreg teritoriul României.
Putem considera cooperarea dunăreană ca fiind un element de importanță majoră pentru raporturile româno-sârbe?
Exemplul hidrocentralei de la Porțile de Fier arată că avem deja o îndelungată tradiție de cooperare pentru valorificarea potențialului fluviului. Mai recent, cooperarea dunăreană a devenit un proiect de importanță majoră pentru întreg spațiul UE și al statelor non-UE aflate în bazinul hidrografic dunărean, fapt atestat și de adoptarea în 2011 a Strategiei UE pentru regiunea Dunării (SUERD), un model de cooperare macro-regional lansat la inițiativa politică a României și Austriei.
În acest context, SUERD oferă un important cadru/format de cooperare pentru realizarea de proiecte comune concrete si tangibile, menite a contribui la dezvoltarea economică si socială a celor două țări vecine, în beneficiul cetățenilor lor. Am în vedere îndeosebi ariile prioritare coordonate direct de către România și Serbia în cadrul implementării acestei strategii: În domeniul amplu al ”Interconectării regiunii Dunării”, România este implicată în gestionarea ariilor prioritare referitoare la ”Căile navigabile interioare” și la ”Promovarea culturii şi a turismului, a contactelor directe între oameni”, iar Serbia în coordonarea aspectelor ce țin de”legăturile rutiere, feroviare şi aeriene”. Un alt domeniu de interes deosebit în cadrul acestei strategii și cu potențial mare de cooperare între țările noastre este cel legat de ”Protejarea mediului în regiunea Dunării” în care România este implicată în gestionarea ariei prioritare ”Gestionarea riscurilor de mediu”. Pilonul din strategie vizând ”Creşterea prosperităţii în regiunea Dunări”, oferă Serbiei un rol important pe aria prioritară ”Dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere prin cercetare, educaţie şi tehnologii ale informaţiei”.
Pe durata exercitării mandatului Președinției rotative a Consiliului UE în prima parte a anului 2019, România își propune să promoveze activ implementarea Strategiei UE pentru Regiunea Dunării. Faptul că trei țări riverane (Bulgaria, Austria și România) vor exercita începând cu anul viitor în mod succesiv Președinția Consiliului UE, reprezintă o excelentă oportunitate de valorificare a potențialului amplu oferit de cooperarea dunăreană. De asemenea, ne dorim derularea unui dialog sectorial susținut între autoritățile locale din România și Serbia în cadrul celor 11 arii prioritare din cadrul Strategiei Dunării.
În ce măsură a influențat integrarea euro-atlantică a României poziția în regiune? A fost tranziția de la consumator la furnizor de securitate de natură să conducă la o mai mare implicare în cadrul securității regionale?
Trăim într-o regiune caracterizată de interese multiple şi într-o perioadă marcată de modificări geopolitice rapide. În acest context, apartenența la NATO ne oferă un cadru favorabil în care să generăm apărare şi securitate la nivel naţional, să contribuim solidar la apărarea colectivă şi să promovăm stabilitatea şi securitatea la nivel internaţional.
România şi-a câştigat, prin contribuțiile sale importante în cadrul NATO, respectul aliaţilor săi ş, în același timp, știe că poate conta pe sprijinul acestora la nevoie.
Recent, în cadrul Adunării Parlamentare NATO organizate la București în octombrie a.c., Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în discursul său, a subliniat, din nou, aportul adus de România și comportamentul exemplar al acesteia în cadrul organizației euro-atlantice.
Este România un motor de integrare europeană în regiune? Cum vedeți susținerea oferită de la București pentru negocierile dintre Belgrad și Bruxelles?
România are expertiza si toate atuu-rile necesare pentru a sprijini integrarea europeană a statelor din regiune. Procesul de negociere cu UE și numeroasele sale provocări sunt încă proaspete în memoria noastră, iar noi suntem gata să împărtășim experiența și cele mai bune practici cu prietenii noștri sârbi.
România susține în mod activ și ferm aderarea Serbiei la UE, iar activitățile desfășurate pe acest palier pot fi rezumate succint la angajamentul țării noastre de a împărtăși experiența proprie cu privire la perioada de pre-aderare, dar și de a prezenta evoluțiile înregistrate ulterior obținerii statutului de membru UE, având avantajul proximității geografice și al experienței proprii în procesul de aderare.
Declarația bilaterală pe afaceri europene, semnată la 10 noiembrie 2016, la Timișoara, este o expresie clară a disponibilității de asistență a țării noastre, cu atât mai relevant cu cât, în prezent, Serbia are un ritm mai dinamic al deschiderii de noi capitole de negocieri. Sprijinim în continuare menținerea acestei dinamici, în acord cu voința și capacitatea părții sârbe de a parcurge etapele şi de a îndeplini criteriile necesare în acest proces.
Dintre măsurile concrete ce reflectă cooperarea noastră, amintesc, în principal, Fondul de Mobilitate pentru Experţi Guvernamentali, fond care sprijină schimbul de experiență între reprezentanții celor două state astfel încât să fie realizat un transfer de know-how destinat facilitării alinierii la standardele UE.
În același timp, prin prisma calității de stat membru UE, România sprijină și monitorizează stadiul negocierilor de aderare, astfel încât măsurile implementate de Serbia să fie conforme cu prevederile aquis-ului comunitar, pe toate capitolele de negociere.
Care este opinia Excelenței Voastre cu privire la relațiile internaționale și relațiile interculturale atunci când analizăm raporturile româno-sârbe?
În țară sau în afara granițelor, românii aparțin unui patrimoniu de valori culturale unic, furnizor al identității naționale, aducându-și o importantă contribuție la promovarea potențialului de creație cultural-identitară. Comunitățile românești de peste hotare, inclusiv în Serbia, joacă un rol semnificativ în stimularea dialogului intercultural, a politicilor non-discriminatorii și a abordării incluzive.
În actualul context internațional, solidaritatea a devenit o valoare extrem de prețioasă, iar convingerea mea este că doar printr-o abordare cât mai deschisă și orientată către explorarea valorilor culturale și sociale ale popoarelor noastre putem consolida legăturile inter-statale.
Despre ce proiecte discutăm atunci când avem în vedere activitățile de tip diplomație publică și culturală ale Ambasadei României din Serbia?
Suntem în permanent contact cu reprezentanții mediului asociativ al comunității etnicilor români din Serbia și colaborăm pentru derularea de evenimente destinate promovării valorilor și tradițiilor românești. Exemple pe acest palier sunt Bazarul de Paște, Novi Sad Food Planet Festival, ori stand-urile tradiționale realizate organizate cu sprijinul ambasadei cu diferite ocazii, proiecte care promovează atât produse și tradiții culinare, cât și portul tradițional. Recepția cu ocazia Zilei Naționale a României se încadrează în acest curent de promovare a produselor, tradițiilor și culturii românești, bucurându-ne de o participare largă a asociațiilor românești din Serbia, cât și de contribuția firmelor românești de pe spațiu. Folosesc această ocazie pentru a sublinia faptul că, în acest an, sărbătorim Ziua Națională în anul premergător Centenarului Marii Uniri, unul dintre momentele istorice de cea mai mare însemnătate, care au consacrat deschiderea şi ataşamentul României faţă de principiile toleranţei, respectului reciproc, bunei convieţuiri şi respectului faţă de celălalt şi faţă de cultura lui. O recunoaştere a coexistenţei acestor principii la nivelul societăţii româneşti – şi, în acelaşi timp, un exemplu de bune practici în ceea ce priveşte oferta culturală a României, tradiţiile sale multiculturale şi deschiderea către spiritul european şi internaţional – este reprezentată de titlul de Capitală Europeană a Culturii obţinut de Timişoara pentru anul 2021, alături de Novi Sad şi Elefsina/ Eleutis.
În același timp, colaborăm cu Institutul Cultural Român Viena/EUNIC Serbia (rețeaua institutelor culturale naționale din Uniunea Europeană), Ministerul Culturii și Identității Naționale pentru realizarea și promovarea unor proiecte precum Belgrade Jazz Festival, Ziua Europeană a Limbilor, Săptămâna Filmului Românesc în Serbia, participarea României la Târgul Internațional de Carte de la Belgrad, concerte, expoziții de pictură, proiecții de filme românești, etc. Avem și colaborări cu artiști independenți, atât din Serbia, cât și din România, cel mai recent eveniment fiind un vernisaj desfășurat la Muzeul Orașului Belgrad la care au participat artiști din România, Serbia și Italia. Expoziția intitulată „Burning Island” s-a bucurat de un real succes și de o acoperire mediatică consistentă.
De asemenea, dezvoltarea legăturilor culturale dintre România și Serbia este confirmată de creșterea numărului traducerilor autorilor români contemporani, din limba română în limba sârbă.
În legătură cu intervenția anterioară, cum calificați apetența publicului sârb pentru produsele culturale românești?
În acest moment tendința este una ascendentă, în ultima perioadă fiind înregistrate reacții pozitive în urma evenimentelor culturale derulate pe spațiu, aspect care relevă faptul că realitățile și evoluțiile care au avut loc pe scena artistică din România în ultimii ani sunt apreciate și că, în același timp, nivelul de cunoaștere cu privire la țara noastră este în continuă creștere.
