La pomul lăudat

În 12.10.2017, la sediul Fundației Europene Titulescu a avut loc conferința “Dilemele Europei: Viitorul relațiilor dintre România şi Rusia”, al cărei invitat de seamă a fost Alexey Gromyko, director al Institutului Europa din cadrul Academiei Ruse de Ştiințe. Evenimentul a fost organizat împreună cu Academia Internațională “Mihai Eminescu” şi Ambasada Federației Ruse, o asociere de nume puțin bizară. Ce legătură are Eminescu cu discursul anti-românesc al lui Gromyko? Anti-românesc atunci când a binevoit să ne menționeze în monologul său anti-european, anti-NATO şi anti-american, adică undeva la final, cu mențiunea că nu prea are ce să discute cu țară care trece toate deciziile importante pe la Bruxelles şi pe la Washington. 

Aceeaşi prelegere a avut loc şi la Craiova, la Biblioteca Județeană, moderatorul evenimentului fiind lect.univ.dr. Florin Păsătoiu, de care nu s-a fi spus ca împărtăşeşte astfel de viziuni rusofone.

Pe scurt, vizitatorul excepțional, Alexey Gromyko, a venit, la nivel declarativ, să încurajeze dialogul şi buna vecinătate. El a recunoscut că sunt importante parteneriatele strategice, subliniind însă că foarte importante sunt şi relațiile bune cu vecinii.

Prevalându-se de faptul că el nu este trimis oficial al Federației Ruse, ci un simplu gânditor al timpurilor noastre, Gromyko şi-a început discursul printr-o comparație a Uniunii Europene cu un imperiu ale cărei valori declarate sunt pacea şi prosperitatea națiunilor, însă centralizarea excesivă; din punctul lui de vedere, au făcut unele state să se răzgândească cu privire la statutul lor de membru, cu referire directă la Marea Britanie.

Gromyko a vorbit despre violența secolului XIX, despre pacea de la Estfalia din 1648, care a marcat naşterea unei noi Europe, despre Congresul de la Viena (1814-1815), când marile puteri, ca de obicei, au hotărât soarta europeană şi despre cele două războaie mondiale, avertizând că istoria se repetă şi sugerând insistent că Europa se află în pragul haosului şi a violențelor, idee prezentă frecvent în întregul său discurs. Desigur, în comparație,  Federația Rusă a suferit deja o transformare, prin destrămarea Uniunii Sovietice,  acum bucurându-se de un nou sistem, noi reguli şi un viitor luminos. Consideră că Franța, Germania şi Marea Britanie nu sunt capabile să-şi gestioneze propriile probleme interne şi nu sunt sigure ce viitor vor adopta, cu atât mai puțin sunt capabile să se ocupe de soarta Europei. De partea cealaltă a lumii, SUA sigur va decădea în următorii 40 de ani. De altfel, şi Franța, Germania şi Marea Britanie vor decădea, în următorul secol, spre deosebire de Rusia care se modernizează. Se întreba retoric Gromyko la ce creştere economică ne mai putem aştepta de la țările dezvoltate?! Maxim 1-2%. Pe de altă parte, China,  India, Turcia şi Brazilia vor înregistra mari creşteri economice,  de aceea Trump încearcă să marginalizeze Europa şi relațiile cu Rusia, focalizându-se pe Asia.

Gromyko a combătut ideea de inamici eterni egal amenințări eterne. Astfel, a oferit exemplele Rusiei şi Marii Britanii care, în perioada când au fost imperii, şi-au disputat sferele de influență, epocă de mult uitată, China şi Japonia sau Rusia şi SUA. Toate au avut momente de luptă şi momente când au trecut pe aceeaşi baricadă. Chiar dacă anii de confruntare au fost mai mulți, este o logică periculoasă de a se continua această luptă şi în secolul XXI. Să nu exagerăm totuşi cu parteneriate spune  Gromyko globalizare fiind doar haos.

Rusia are o economie de succes şi este în plină modernizare. În secolul XXIII, țările puternice de azi nu se vor mai regăsi în top, vor fi înlocuite de țările asiatice, Mexic, Nigeria sau Egipt.

Cât priveşte regiunea noastră, este bine că avem  libertatea de a ne alege aliații, problema este că, indiferent de ce vom face, vecinii vor fi tot acolo. Gromyko spune că, mult timp, NATO nu a fost o problemă pentru Moscova. Poate că Moscova a criticat Uniunea Europeană şi NATO, dar asta nu a împiedicat dezvoltarea relațiilor politice şi economice. Acum relațiile au decăzut şi această situație nu este benefică pentru vecini.

Deranjant pentru Rusia este faptul că NATO vrea să se extindă şi să limiteze propria expansiune, mai agresivă. Gromyko a invocat exemplul Georgiei care, considerând că dispune de sprijinul total al preşedintelui Bush, a dorit să facă ce voia, ceea ce a rezultat în compania militară din Osetia de Sud. Imediat a adus in discuție şi Ucraina care, de asemenea a “lezat” Federația Rusă, crezându-se suficient de puternică pentru a deveni membru NATO.

Gromyko spune că la fel stă situația şi cu Uniunea Europeană şi noile aderări, subliniind ca România nu pare a fi un membru cu drepturi depline şi nu beneficiază de întreaga libertate de mişcare a persoanelor.

Comparațiile continuă între Rusia, unde spune el că multe lucruri se schimbă din punct e vedere economic şi social, modernizarea lui Putin având rezultate bune şi Uniunea Europeană din care tocmai a plecat Marea Britanie, prima țară din punct de vedere militar şi a doua putere economică din UE, ceea ce pune sub semnul întrebării dacă va mai rămâne Europa unită. Istoria este făcută de oameni şi depinde de ei dacă aleg o situație de haos.

Abordând subiectul relațiilor bilaterale România- Federația Rusă,  Gromyko a fost foarte concis:  “noi nu vorbim cu voi, ci cu secretariatul NATO”.

Rusia poate vorbi cu India şi Brazilia pentru că sunt independente, nu cu România, insistă Gromyko şi continuă împăciuitor, “dar relațiile bilaterale sunt importante,  dacă voi credeți că trebuie făcut ceva pozitiv cu Rusia, poate şi ceilalți vor gândi la fel”.

România are elemente ale scutului anti-rachetă amplasate le teritoriul ei, ofensator din punctul de vedere al rusului care consideră întreg proiectul ca fiind puternic politizat şi defect de la bun început.

Concluzia este că Gromyko a recitat o poezie bine învățată şi atât de repetată încât şi el însuşi părea plictisit de ea, lucru evident atât din ideile anti-europene şi anti-americane abordate obsesiv,  la care a adăugat un minuscul paragraf despre relațiile România- Rusia, dar şi din modul inexpresiv în care s-a exprimat pe tot parcursul discursului. Tonul monoton nu a fost schimbat nici măcar în momentele cheie ale amenințărilor voalate sau directe, când ar fi fost de aşteptat un pic de patos. Brusc, engleza vorbită de el s-a îmbunătățit atunci când a răspuns întrebărilor firave din public.

Că un rus, academician sau nu, are un astfel de discurs nu este chiar suprinzător, cu adevărat bulversant este că un profesor universitar, formator de tinere creiere românești,  aşa cum este domnul Păsătoiu, l-a luat sub oblăduirea lui, a repetat evenimentul şi la Craiova, centru  universitar unde profesează  şi, cel mai sfidător, l-a asociat cu numele lui Eminescu.