BOGDAN HRIB, scriitor: „De vreo trei ani vânzarea de carte pe hârtie este în creștere, în timp ce e-book-urile sunt în picaj. ”

Scriitor, editor, fotograf și jurnalist român, cadru didactic asociat la Facultatea de Management din cadrul SNSPA, Bogdan Hrib ne vorbește despre literatura mystery & thriller, SF și fantasy și locul acesteia printre cititorii români.

Cum a apărut Tritonic și ce fel de cărți promovează?

Tritonic a fost înființat în 1993. Inițial ar fi trebuit să aibă trei departamente distincte: agenție de publicitate, tipografie și editură. Eram doi fondatori entuziaști. Imediat ce au început să apară primele cărți, am început să renunțăm la celelalte două activități și ne-am concentrat doar pe carte. Au existat multe direcții de dezvoltare și multe echipe de management. La sfârșitul anilor ’90 au fost inaugurate colecțiile academice. Prima – Comunicare Media – are acum aproape 200 de titluri, au urmat apoi Sociologie, Istorie, Studii de securitate, Instituții și Politici publice, Uniunea Europeană, Smart Books și alte câteva. Cu rare excepții sunt doar autori români, aproximativ 100 de titluri/ an.

Ficțiune am publicat încă de la început. Chiar și poezie. Apoi am renunțat la poezie, deși nu știu exact de ce, așa ne-a dus drumul. Dar autorii români au avut întotdeauna un loc important la Tritonic. La începutul anilor 2000, am început un puternic program de traduceri, dar după 2008, puternic zdruncinați de criza economică, am revenit în forță la autorii români.

Edităm ficțiune de gen pe trei cărări principale: SF & Fantasy, Mystery & Thriller și Romance. Din 2015 valul de autori Tritonic, consacrați și debutanți, a lansat peste 50 de volume noi, povestiri, romane individuale sau serii.

Din perspectiva dumneavoastră care este locul actual al literaturii române pe piața europeană de carte?

Locul literaturii române? Nu știu dacă are un loc bine conturat. Ar trebui să existe mult mai multe traduceri pentru a avea pretenția să pretindem un loc. Clasicii au fost traduși, o parte dintre contemporani. Dar prea puțin cred… Ar trebui să traducem volume pentru marele public, cărți care să se adreseze tuturor… Și așa mă întorc la genurile pe care le tot pomenesc – SF și Crime. Vă dau un exemplu: În 2011 când ProFusion Crime a publicat două romane românești (George Arion și Bogdan Hrib) în Marea Britanie, statistica nota 5000 de volume noi mystery & thriller din care doar 75 erau traduceri. Și așa cum am zis 2 erau românești. Deci 2 din 5000. Greu să faci primăvară cu două floricele…

Ce părere aveți despre literatura noastră de mystery & thriller, SF și fantasy? Poate ea rivaliza cu literatura de același gen la nivel internațional?

Sigur că poate rivaliza. E necesar să reușim să fim traduși. Iar asta înseamnă multă muncă de promovare, timp și mulți bani pentru traducere. Răbdare și anduranță. Este un proces pe care l-am pornit de câțiva ani. Avem succese. George Arion are un roman tradus în Marea Britanie – Atac în bibliotecă – și două în Belgia. Bogdan Teodorescu două romane în Franța. De altfel a fost invitat, împreună cu Eugen Ovidiu Chirovici – autorul bestsellerului Cartea oglinzilor – la cel mai mare festival european de… Polar (denumirea franceză a romanelor polițiste!) de la Lyon. Petru Berteanu este laureat cu al său Cumsecade (Tritonic, 2016) la Festival du Premier Roman, din Chambery, Franța. Cu voia dumneavoastră am și eu un roman tradus în Marea Britanie – Ucideți generalul (Tritonic, 2011/ ProFusion Crime UK, 2011) și unul în Canada – Filiera grecească (Tritonic, 2006 / Mosaic Press Canada, 2015) Și vor mai urma surprize…

Cum se vinde literatura mystery & thriller printre cititorii români și cum ați caracteriza cititorul de acest gen?

Cred că se vinde bine, cel puțin așa pare după multitudinea de traduceri care apar anual la noi. Editurile Trei, Rao, Nemira, Litera, Paladin publică împreună câteva sute de titluri noi. Bănuiesc că n-ar face asta dacă nu s-ar vinde.

Nu știu cum aș putea defini cititorul de Crime fiction, mi-aș dori să știu. Mi se pare că unii dintre cei care citesc romane polițiste nu prea recunosc public acest fapt, s-ar putea să nu fie cool… Critica literară se cam uită în altă direcție. Și încă se tot folosește sintagma: „Autorii români scriu prost!”. Deci publicul nostru nu prea se poate defini pentru că stă ascuns. Pe măsură ce vom organiza lansări, întâlniri, festivaluri, toate cu autori români, vom avea ocazia să-l scoatem la lumină. Va trebui să luptăm pentru fiecare cititor. Și asta facem!

Internetul și mediul on-line în general reprezintă o competiție serioasă pentru literatura scrisă. Cum va reuși să supraviețuiască literatura mystery & thriller în continua întrecere cu industria cinematografică?

Nu cred că mai reprezintă o competiție serioasă. Am certitudinea că piața s-a stabilizat, de vreo trei ani vânzarea de carte pe hârtie este în creștere, în timp ce e-book-urile sunt în picaj. În Manhattan s-au deschis noi librării, ba chiar și Amazon anunță deschiderea librăriilor… fizice! Iar industria filmul, mai ales cea americană, e salvată de ecranizări. Dacă priviți lista filmelor nominalizate la Oscar în ultimii ani, veți observa nenumărate ecranizări. Să nu mai vorbesc despre seriale… Așadar autorii de ficțiune, mai ales cei de Crime fiction și SF au mult de lucru. Industria cărții și cea cinematografică sunt prietene bune. La ei. La noi mai avem de așteptat până vor apărea thrillere și SF-uri…

Există o evoluție în lumea cărţilor mystery & thriller de după 2000? Au existat cărți sau scriitori care au promovat noi tendințe în scris?

Da, după 2000 au apărut tendințe și direcții noi. Dar aceste fenomene nu sunt doar apanajul sau meritul mileniului III. În istoria prozei Mystery & thriller au existat multe moment de cotitură sau de răscruce, cum preferați. De la întemeietori – Poe, Father Brown, Joseph Conrad și alții – trecând prin apariția romanului de spionaj – Erskine Childers publică în 1903, Riddle of the Sands – apoi marele Dashiell Hammett și al său The Maltese Falcon, până la noul sub-gen hard-boiled inventat și desăvârșit, în același timp de Raymond Chandler (Somnul de veci este un clasic!). Au urmat mulți alții în timpul și după al doilea Război Mondial. Unii dintre marii autori din epoca de autor a… misterelor polițist-detectiviste nu au fost traduși în România. Cine a auzit de Ngaio Marsh?

După 2000 au avut loc două mari momente importante: Apariția Codului lui Da Vinci, care a consacrat un tip de thriller istoric, în 2004 și, câțiva ani mai târziu, succesul mondial al trilogiei Millennium semnată de suedezul Stieg Larsson, care a deschis larg porțile pentru ceea ce e numit azi Nordic Noir.

Dar se pare că noul punct cardinal va fi Estul. Și atunci va fi rândul nostru să arătăm ce putem. Nu mă refer doar la români, ci și la polonezi (care deja au mult mai mulți autori traduși și cu un serios succes), ruși, greci, bulgari, cehi, estonieni sau sârbi. Păzea, sosește estul!

Cititor pasionat și scriitor. Cum ați descoperit pasiunea pentru scris și cât de greu a fost să publicați și apoi să vindeți?

Pasiunea pentru scris am descoperit-o în școala generală când citeam de zor Jules Verne și romanele franțuzești de capă și spadă. Ca orice cititor, simți la un moment dat că ideea tocmai citită ți-a trecut și ție prin cap la un moment dat, sau că măcar ar fi putut să-ți treacă, pentru că era la mintea cocoșului. Și atunci zici, de ce nu, să încerc și eu.

Printr-a șasea eram în spital operat de apendicită. Am început să scriu pe un caiet o poveste care semăna izbitor de mult cu Doi ani de vacanță. Evident, n-am încercat să o public. Apoi printr-a opta m-am gândit la un roman cu… pionieri, un fel de poveste social-romantică, o… frescă a tinerimii de atunci. Se chema Școala 32 și a fost scrisă pe vreo șase caiete dictando. Am terminat și am legat caietele cu un șnur gros. Așa au rămas. Prin ’80 și ceva am publicat  într-o rubrică păstorită de Alex. Ștefănescu, o minusculă schiță. Apoi a urmat o pauză luuungă.

Abia în 2004 a apărut prima ediția a Filierei grecești, scrisă mai în glumă mai în serios, în câteva vacanțe în Grecia. Se numea Crimă la Paralia. Filiera grecească a apărut în 2006 și am hotărât să fie o serie. De atunci încerc să nu-mi dezamăgesc cititorii…

Care este procentajul de realitate, istorie, experiență și viitor posibil din cărțile dumneavoastră?

Vreți să vă dau procente exacte? Să încerc.

Realitate: 70%

Istorie: 60%

Experiență: 45%

Viitor posibil: 0%, nu scriu literatură de anticipație (SF, adică!)

Ce cuprinde seria „Stelian Munteanu” și, bineînțeles, cine este Stelian Munteanu?

Seria Stelian Munteanu cuprinde cinci volume:

Filiera grecească e un roman polițist clasic: crimă, anchetă, polițiști, urmăriri, suspans, piste false. Apar principalele personale care vor jalona seria: Stelian Munteanu, rusul Mișa Pușkin, polițistul Toni Demetriade, francezul Jacques Sardi, grecoaica Eleni și alții…

Blestemul manuscrisului, scris împreună cu Răzvan Dolea (istoric și jurnalist de radio) e un thriller istoric. A fost considerat de presă un Cod al lui Da Vinci românesc. Conține 50% istorie reală, 25% istorie probabilă și 25% istorie posibilă. Un alt fel de istorie și o altă ipoteză a fondării Țării Românești. Cum ar fi fost dacă Negru-vodă se numea de fapt Schwartz?

Somalia, mon amour e un thriller… militar, scris împreună cu un autor ascuns Sofia Matei. Acțiunea e centrată pe acțiunile piraterești din Cornul Africii, sechestrarea de nave și răpirea echipajelor. Inclusiv a celor românești. Și totul cu o exotică poveste de dragoste, odată cu apariția Sofiei Matei.

Ucideți generalul, tot un thriller, dar mai curând psihologic. Volumul a obținut un premiu special al Asociației Scriitorilor din București și a fost tradus în Marea Britanie de ProFusion Crime, în 2011. Stelian Munteanu, lunetist în tinerețe, e forțat să treacă de partea cealaltă, pentru că… „Între bine și rău e doar o apăsare pe trăgaci!”.

Despre roman Mike Phillips, editor ProFusion Crime și important autor britanic scrie:

„Ucideți generalul este un thriller captivant, plin de suspans. Această carte este, de asemenea, un studiu de personaj – amănunțit și complex – prin care cititorul este transportat într-o călătorie palpitantă prin România, ultimelor decenii. Stelian Munteanu – amant, asasin și băiat de București – este un erou care poate mai multe decât ne-am imagina despre vremurile pe care le trăim.”

Patimile doamnei ministru a apărut după aproape cinci ani de la precedentul roman. O poveste complexă care începe cu o crimă în Copenhaga și apoi se aruncă în trecutul agitat și conspiraționist al ultimilor șaptezeci de ani de istorie europeană. Stelian Munteanu este acum prizonierul vremurilor pe care le trăiește, ca noi toți de altfel…

”Patimile doamnei ministru” … ultimul volum din serie?

Deocamdată da. Personajul deja cunoscut ca partener și prieten al lui Stelian, polițistul Toni Demetriade va prelua rolul principal, cel puțin o vreme. Mai am și alte proiecte. Unele sunt academice.

Romanul Ultima fotografie ar putea avea o continuare. Dar să nu ne grăbim.

În perioada în care ați scris cărțile se întâmpla ca personajele să vă urmeze oriunde v-ați afla?

Personajele mă urmăresc chiar și când nu scriu la cărțile în care ele acționează. Personajele, oricât ar părea de ciudat, trăiesc viața lor și în perioada care nu e prezentată în romane. Și, cine știe, la un moment dat, poveștile lor ar putea fi date în vileag.

Cam așa s-a întâmplat cu Stelian în Patimile doamnei ministru: cartea a apărut în noiembrie 2016, dar poveștile din roman au loc în 2013-2014. Ba chiar și în al Doilea Război Mondial. Cine va citi, va înțelege.

Ați participat de curând la Festivalul Quais du Polar 2017 desfășurat la Lyon, unul dintre cele mai importante festivaluri de literatură mystery & thriller. Care sunt impresiile generale despre atmosferă și invitați?

Impresiile generale? Of, păi nu sunt generale; sunt particulare și ar putea să se întindă pe o duzină de pagini. Pe scurt: francezii adoră romanul polițist și sunt în stare să stea la cozi uriașe pentru autografe de la autorii pe care îi citesc. Atmosfera: de vis, invitații: mulți (cam 160) și foarte simpatici, amabili, răbdători, bine antrenați pentru zâmbete și semnături. Lăsând gluma la o parte, mi-aș dori să putem avea așa ceva în România, dar așa cum am spus și mai sus, nu prea știu unde e publicul. S-ar putea și sper să-l găsim.

În ultimii ani, literatura mystery & thriller a cucerit din ce în ce mai mult teren în toată lumea. În Franța toate editurile importante, mari sau mici, au colecții de Noir sau Polar. În Japonia, SUA, Polonia sau Marea Britanie volumele acestei… specii sunt pe primele poziții în clasamentele de vânzări. Probabil că va veni și rândul României, cândva… curând.