Cum vedeți relația actuală dintre România și Republica Moldova? Sunt cele două state implicate într-o cooperare eficientă din punct de vedere economic și politic?
În acest moment, datorită României, statul Republica Moldova există pe harta lumii. Suntem primul partener comercial al Republicii Moldova și prin împrumuturile și ajutoarele (unele rambursabile – pe hârtie, altele nerambursabile) se plătesc salariile și pensiile de peste Prut. Cooperarea în acest moment există, spre deosebire de epoca lui Voronin. Dar, desigur, pentru asta au murit oameni în aprilie 2009.
Ce ne puteți spune despre relația dintre Chișinău și Bruxelles? Care sunt evoluțiile semnificative în direcția integrării europene a Republicii Moldova?
Bruxelles-ul solicită, Chișinăul se face că implementează, timpul trece, leafa merge dar niciunul din parteneri nu are iluzii. Republica Moldova nu va intra niciodată în Uniunea Europeană. Am proprietatea termenilor și suficient de multă experiență încât să spun asta. Integrarea europeană a Republicii Moldova era un pretext bun pentru a duce oamenii la vot și pentru România să se facă că are o politică peste Prut, apărută din lipsa de viziune şi din laşitatea politicienilor, această “opţiune” nu este decât o pistă falsă. ”Traseul European” al Republicii Moldova poate fi explicat simplu prin faptul că Uniunea Europeană nu are în acest moment comisar de extindere ci doar unul de vecinătate. Este dăunător să persiști în discursul public în minciuni.
Că Republica Moldova trebuie să fie cât mai apropiată de spațiul european, că cetățenii R.Moldova sunt, etnic și geografic, cetățeni europeani, iar legislația și reglementările trebuie să fie cât mai apropiate de cele din piața Uniunii Europene, asta e cu totul altceva.
Nu trebuie să uităm că nici măcar acordurilor de asociere și liber schimb nu ar fi fost semnate dacă nu exista povestea din Ucraina și nu existau mari, foarte mari presiuni din partea oficialilor români, cum ar fi europarlamentarul Monica Macovei. Principalul opozant în cadrul Parlamentului European pentru acordul de asociere este acolo și îl știm: Germania.
Republica Franceză a fost unul dintre actorii europeni ce au decis să sprijine România în ceea ce privește integrarea euro-atlantică. Ar trebui ca România să facă același lucru pentru Republica Moldova?
Păi, asta și facem dar eu cred că o facem din pretexte greșite. Franța a făcut-o cu noi din dorința unei piețe mai mari și, poate, din considerente culturale cum ar fi francofonia. Eventual geo-strategice. Noi avem un singur interes peste Prut: de a anula, pe cale pașnică, ceea ce au hotărât doi criminali: Stalin și Hitler. Ori, mesajul cu care trebuie să mergem peste Prut este românismul nostru, a ambelor state, nu dorința de a aparține unei alianțe sau alteia.
Mâine-poimâine ne vom trezi că alianțele la nivel mondial se reformatează. Și noi rămânem uniți cu R.Moldova cum suntem astăzi cu Ungaria.
Care este opinia dumneavoastră cu privire la statul de drept din Republica Moldova, în condițiile scandalurilor legate de corupție?
Trebuie să trăiești peste Prut ca să înțelegi sarcasmul acestei întrebări. Nu există stat de drept în Republica Moldova. Eu nu am putut intra cinci luni de zile în Republica Moldova doar pentru că unui politician al vremii nu i-au plăcut ochii mei. În fața instanței nu a fost adusă nicio dovadă că am încălcat vreo lege.
Toată lumea știe de corupție prin cazul miliardelor furate sau a celor traficate prin bănci. Dar ce se întâmplă cu drepturile omului, cu libertățile fundamentale este de necrezut. Firmelor din România (nu puține!) li se cere jumătate din afacere dacă vor să investească. Așa că, spun eu, ajutorul nostru, pe lângă a fi frățesc, ar trebui condiționat și bine reprezentat prin asigurări și prin companii românești care să activeze peste Prut, unde tot români trăiesc.
Federația Rusă este acuzată de susținerea secesionismului teritorial din Transnistria, după modelul Donețk și Luhansk. Cum calificați aceste acuzații de comportament subversiv din partea Moscovei?
Nu cred că termenii corecți sunt cei în care Rusia este doar acuzată, dar nu știm sigur. Doar nu suntem copiii mici nici diplomați de carieră. Rusia a creat în 1992 Transnistria după cum a creat Abhazia și alte zone secesioniste, nu pentru a le alătura statului lor ci pentru a ține blocate alte state. Ei din acest tip ce conflicte se hrănesc, au mai multe cărți de joc la masa de poker mondial.
Statele ex-sovietice au fost integrate în Confederația Statelor Independente prin tratatul de la Alma-Ata din 1991. Credeți că o eventuală măsură de tip uniune vamală cu România ar putea să sprijine dezvoltarea Republicii Moldova?
Orice tip de integrare româno-română este de bun augur. Chiar și procesul european a fost susținut de organizația pe care o reprezint pentru că merge în aceiași logică, a convergenței și sincronizării spațiului românesc. Susțin o astfel de uniune vamală, după cum susțin faptul că trebuie să avem aceeași monedă, aceeași Bancă Centrală și multe alte instituții comune. Am avea de câștigat doar noi pentru că avem pretenția unei țări care se respectă, are planuri de viitor și nu are graniță pe Prut.
Apoi republica Moldova are de câștigat, pentru că neaparținând unei piețe mari, doar cu fructe și vinuri nu reziști. Trebuie să ne completăm reciproc, prin produsele rezultate în urma muncii și, de ce nu, prin forța de muncă care trebuie să circule liber, fără restricții, pe ambele maluri ale Prutului.
Credeți că integrarea Chișinăului în structurile euro-atlantice ar putea conduce la o reacție de tip realpolitik din partea Kremlinului?
V-am spus, nu cred că există această variantă în acest moment, de integrare în UE a Republicii Moldova. Și nici nu cred că Rusia s-ar opune oricărui viitor al Republicii Moldova, atâta timp cât se discută cu ea și se negociază. Și atâta timp cât regiunea transnistreană va avea alt statut.
Care este influența Federației Ruse în Republica Moldova, fostă componentă a sferei de influență a statului țarist, sovietic iar mai apoi rus?
Din punct de vedere economic și al structurilor de influență și informații, Rusia este foarte prezentă la Chișinău, acest lucru este cât se poate de vizibil. R.Moldova încă face parte din CSI și acest lucru se reflectă și în felul în care piața funcționează, de la mass-media la alimentarea cu gaze. Pentru că am amintit de mass-media, e de semnalat că, deși fondul etnic este unul 80% românesc, televziunile sunt 80% în limba rusă. Asta trebuie să ne dea de gândit și să întrebăm de ce suntem atât de absenți mediatic.
Cum vedeți integrarea cetățenilor moldoveni ce aleg să fie adoptați de România? Cum caracterizați paleta de drepturi și facilități de care beneficiază aceștia?
Toţi românii trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi, inclusiv de libertatea de circulaţie. Este nefiresc ca noua cortină de fier să se instaleze pe Prut, despărţind românii de români. Asta dacă vorbim despre cetățenii și drepturi, pentru că toți oamenii aceștia erau cetățeni români înainte de 1940 și statul român încă nu a creat un proces facil de a le reda dreptul lor, la care ei nu au renunțat!
Acuma despre bursele acordate studenților basarabeni și unele comentarii care au apărut… Bursierul basarabean nu concurează pe aceleaşi locuri ca şi studentul din România. După 1989 autorităţile române au instituit un sistem de burse destinate elevilor şi studenţilor români din afara graniţelor, inclusiv ca act de reparaţie istorică. Aplicarea acestui program şi modul de selecţie a beneficiarilor acestor burse a avut de mult de suferit în urma procesului defectuos de implementare precum şi lipsei unei viziuni cu privire la rezultatul investiţiei. Mai mult decât atât, tinerii basarabeni veniţi la studii în România nu sunt introduşi în nici un program de integrare, ci dimpotrivă, dezinteresul autorităţilor publice duce la segregare şi izolare.
Ce părere aveți despre statalitatea moldovenească? Ce reforme considerați ca fiind primordiale pentru depășirea crizelor cu care Republica Moldova se confruntă?
Statalitatea moldovenească? E un subiect care trebuie amplu prezentat pentru că avem de-a lugul vremii trei tipuri de statalități moldovenești, toate de sorginte românească…. Hai să facem o scurtă lecție de istorie:
Formarea Voievodatului Moldovei începe cu organizarea de către regatul maghiar, în anii 1353-1359, a unei formaţiuni tampon care să apere frontiera regatului de atacurile mongole. Dovadă a caracterului etnic românesc al locuitorilor nativi din noua formaţiune, conducerea acesteia este încredinţată unei familii nobile din Voievodatul Maramureşului, cea mai importantă unitate autonomă românească din componenţa regatului ungar. Cel mai târziu în anul 1360, în contextul unei revolte a localnicilor, conducerea noii formaţiuni este preluată de un fost voievod al Maramureşului, Bogdan I, aflat în conflict cu regele Ungariei din cauza centralizării statale promovate de către acesta. Bogdan I îşi mută întreaga curte în Moldova şi se declară independent, lucru pe care va trebui să-l accepte şi Ungaria în 1365. Celebra dinastie a Muşatinilor, care va extinde teritoriul Moldovei până la Nistru, Dunăre şi Marea Neagra, va fi întemeiată de nepoata fostului voievod maramureşean, Margareta Muşata.
Voievodatul Moldovei a avut o existenţă neîntreruptă până în anul 1859, chiar dacă a trecut prin cedări de suveranitate, ocupaţii militare temporare şi pierderi teritoriale.
Ţara Moldovei, devenită sub influenţa occidentală Principatul Moldovei, începe să-şi regăsească atributele de suveranitate pierdute după revoluţia care, în 1821, înlătură regimul fanariot în ţara soră, Valahia. Conferinţa de pace de la Paris, convocată în urma războiului Crimeii, creează premisele necesare realizării unui obiectiv proclamat încă dinainte de revoluţia din 1848, dar în special o dată cu aceasta: unificarea celor două principate româneşti într-un singur stat.
După consultarea populaţiilor celor două principate prin intermediul Adunărilor ad-hoc, se procedează la unificarea într-o formulă federală a statelor româneşti. Dubla alegere a aceluiaşi candidat, Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor în ambele principate, creează premisele consolidării unificării Principatelor Române. Statul astfel format la 24 ianuarie 1859 purta numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei (Ţării Româneşti) şi avea iniţial două capitale, două guverne şi două parlamente. Momentul hotărâtor a venit la începutul anului 1862, când s-a stabilit o capitală unică, un unic parlament şi s-a format primul guvern unic al noului stat. Prin Constituţia din 1866, adoptată după eşecul ultimei încercări de a dizolva Unirea, dirijată de Rusia, noul stat şi-a schimbat denumirea în România.
Rezultă astfel că, indiferent ce au încercat să pretindă diverşi „moldovenişti” de-a lungul timpului, singurul succesor legitim al Voievodatului şi apoi al Principatului Moldovei este România. Practic, România s-a născut din fuziunea prin comasare a celor două state medievale româneşti, Moldova şi Ţara Românească.
A doua statalitate moldovenească va fi însă cea care se va naşte între Prut şi Nistru. În 1812, Rusia anexează întreaga regiune dintre cele doua râuri menţionate. Această regiune nu purta un nume propriu, aşa că reprezentanţii imperiului ţarist, pentru a nu o numi tot Moldova, au extins la nivelul întregii provincii numele propriu pe atunci numai zonei de la nord de gurile Dunării: Basarabia.
Daca revoluţia din 1905 determină o îmblânzire a politicilor de rusificare forţată, permiţând o anumită afirmare culturală a românilor basarabeni şi transnistreni, revoluţia din 1917 le aduce acestora şansa eliberării. Prin urmare, în decembrie 1917 este proclamată autonomia unui nou stat cu numele de Republica Democratică Moldovenească. În ianuarie 1918, după dejucarea unei lovituri de stat bolşevice, Republica Democratică Moldoveneasca îşi declară independenţa faţă de Rusia. Nu mult mai târziu, la 27 martie/9 aprilie 1918, cu majoritate de voturi (au existat treisprezece abţineri şi trei voturi împotrivă), Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti proclama Unirea cu România.
Prin urmare, chiar dacă în actuala Republică Moldova există opinii potrivit cărora acest stat continuă Republica Democratică Moldovenească, ca prim stat independent creat pe teritoriul Basarabiei, acest lucru nu este adevărat decât din punct de vedere teritorial, şi sub acel aspect doar parţial: în cele câteva luni de existenţă, Republica Democratică Moldovenească a corespuns cu întregul teritoriu al Basarabiei, în timp ce Republica Moldova cuprinde doar o parte a Basarabiei, precum şi un teritoriu la est de Nistru care nu a făcut parte din statul basarabean din 1917-1918. Adevăratul moştenitor juridic este tot România, cu care Republica Democratică Moldovenească a fuzionat prin absorbţie.
Ajungem astfel la cel de-al treilea stat cu identitate moldavă: Republica Moldova. Dacă aceasta nu este nici succesoarea juridică a Ţării Moldovei din secolele XIV-XIX şi nici a Republicii Democratice Moldoveneşti din 1917-1918, a cui succesoare juridică este?
Aşa cum ştim, Rusia Sovietică nu a acceptat niciodată independenţa şi apoi Unirea Basarabiei cu România, deşi ea era perfect conformă cu Declaraţia drepturilor naţionalităţilor din Rusia, edictată chiar de către guvernul bolşevic. Deja prin anii 1920, agenţii Moscovei încercau să instige o rebeliune în Basarabia, care să se soldeze cu proclamarea republicii sovietice moldoveneşti. Tentativa a avut loc în septembrie 1924 la Tatar Bunar, într-o regiune cu predominanţă etnică alogenă din sudul Basarabiei, şi s-a încheiat cu un fiasco total şi cu interzicerea partidului comunist din România.
Într-o schimbare de strategie, Stalin, aflat deja la conducerea U.R.S.S., profită de prezenţa satelor româneşti de pe malul stâng al Nistrului, la graniţa cu România, pentru a întemeia aici o entitate statală intitulată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, cu capitala iniţial la Balta şi din 1928 la Tiraspol. Scopul acestei entităţi, aşa cum afirma însăşi motivarea hotărârii de înfiinţare, era de constitui baza de plecare a expansiunii U.R.S.S. în dauna României.
Noua etapă în geneza Republicii Moldova ca stat este marcată în anul 1940. La 28 iunie, U.R.S.S. anexează prin forţă teritoriile Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţei. Iniţial, toate aceste teritorii româneşti sunt puse sub autoritatea RASS Moldoveneşti. Ulterior, la 2 august 1940, pe scheletul RASS Moldoveneşti este proclamată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, de rang unional, care cuprinde o parte din raioanele fostei RASS Moldoveneşti, precum şi Basarabia, dar fără judeţele Hotin, din nord, şi Ismail şi Cetatea Albă, din sud. Capitala noii republici este stabilită la Chişinău, în capitala provincială a Basarabiei.
În anii 1988-1989 R.S.S. Moldovenească devine scena principală a redeşteptării naţionale a românilor basarabeni, nord-bucovineni şi transnistreni. Mişcarea pentru limba română şi grafia latină culminează cu marea adunare naţională din 27 august 1989 şi cu legiferarea limbii române scrisă cu litere latine ca limbă oficială la 31 august în acelaşi an.
În etapa ulterioară, în 1990, R.S.S. Moldovenească îşi schimbă numele în Republica Moldova şi adoptă drept steag tricolorul românesc cu o stemă inspirată din cea a României interbelice, dar cuprinzând numai bourul/zimbrul moldovenesc ca element central, iar la 27 august 1991, în cadrul celei de-a treia mari adunări naţionale, este proclamată independenţa.
La momentul respectiv, declararea independenţei trebuia să fie doar o etapă intermediară înaintea Unirii cu România. Acest deziderat însă nu s-a realizat timp de mai bine de două decenii, din cauza imixtiunii unor puteri străine, precum şi din pricina atitudinii şovăitoare, uneori chiar trădătoare, a politicienilor de la Bucureşti şi Chişinău. Acţiunea 2012 militează ca acest ciclu istoric să devină complet prin Unirea dintre cele două state.
Cum vedeți curentele de tip unionist? Cât de fundamentată este argumentația pro uniunii dintre România și Republica Moldova?
Unirea cu România este singura modalitate pentru revenirea Republicii Moldova în familia europeană, căreia îi aparţine, respectiv calea prin care aceasta va obţine prosperitate şi asigurarea tuturor drepturilor şi libertăţilor din registrul democratic. Iar din partea României, Unirea ar fi un adevărat gest de solidaritate naţională cu partea mai puţin norocoasă a poporului român.
Acţiunea 2012 militează pentru realizarea obiectivului generaţiilor trecute, prezente şi viitoare de regăsire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului în cadrul aceluiaşi stat. Misiunea Platformei Unioniste Acţiunea 2012 constă în sensibilizarea opiniei publice şi a factorilor decizionali de pe ambele maluri ale Prutului cu privire la necesitatea Reîntregirii naţionale. Orice bun român cunoaşte că ,,unde-i unul nu-i putere”, dar ,,unde-s doi puterea creşte”. Organizaţiile cuprinse în Platforma Unionistă Acţiunea 2012 au misiunea de a reaminti, inclusiv organismelor internaţionale, că unirea României cu Republica Moldova este firească şi incontestabil legitimă. Aceasta va fi realizată în cadrul constituţional şi al dreptului internaţional, prin refacerea unităţii ultimei naţiuni europene care a fost divizată împotriva voinţei sale ca şi consecinţă a celui de-al Doilea Război Mondial şi al Războiului Rece.
Noi avem rolul de a coordona diferitele organizații și grupuri de inițiativă. Anul acesta, făcând o fotografie a momentului pot să zic că suntem în plină creștere, pe ambele maluri ale Prutului. La București trei sferturi dintre români s-ar exprima PENTRU o eventuală Unire. La Chișinău, procentul crește de la lună la lună, asta în condițiile în care nu se vorbește și nu se acționează coerent pentru acest lucru, din partea vreunei forțe alta decât asociațiile civice. Suntem acum pe la 30-35% care ar vota DA pentru Unire. Viitorul ne aparține.
Mai văd mișcarea unionistă ca singura mișcare civică cu fundamente istorice care dă sens României de astăzi, aflată în pragul marcării a 100 de ani de la Marea Unire și a căutării unui proiect de țară.
Ce proiecte desfășoară Platforma Unionistă Acțiunea 2012 în vederea susținerii demersului unionist?
Acțiunea 2012 sefășoareă cam toată gama de manifestări publice de informare şi sensibilizare a întregii populaţii din cele două state româneşti cu obiectivul de a conştientiza necesitatea realizării unităţii naţionale. Cred că dacă am avea o listă cu acțiuni potențiale, 90% din ele au fost desfășurate în acești ultimi 5 ani de existență, de la grafitti până la lobby politic.
Pe 1 Decembrie vom fi la Bruxelles unde vom desfășura o manifestare stradală în fața Parlamentului european.
Însă ce produce efecte și nu este atât de spectaculos sunt alte acțiuni desfășurate în paralel. Ne-am propus să atingem o țintă de 100 000 de oameni din Republica Moldova care să vadă România pentru prima dată. Am adus în vară și în toamnă 40 000 de persoane și continuăm.
Înfrățirile și colaborările între primăriile de pe ambele maluri ale Prutului, precum și între școli, sunt la fel de importante pentru noi, ca și rezultate concrete. Amintesc aici că jumătate dintre primarii din Republica Moldova (450 de primării) au fost la București la congresul organizat de noi, pentru a întâlni primari din România. Și nu ne oprim aici, încercăm să dialogăm cu cetățenii din Republica Moldova prin colegii noștri de acolo, care au bătut vara asta sat cu sat pentru a informa populația asupra beneficiilor Unirii. Iar ultimul proiect al nostru se numește Unirea TV și își propune realizarea de materiale audio și video pentru posturi noi, de limba română din Republica Moldova. Ne poate ajuta oricine, printr-o donație pe www.unirea.tv.
