Raluca, ești o persoană deosebit de talentată, cu o carieră strălucitoare. Există, cu siguranță, o diversitate de ingrediente care au contribuit la definirea ta ca pianist, profesor universitar și manager artistic. Împărtășește-ne, te rog, din secretele succesului tău.
Nu există secrete, există doar visuri, muncă multă, pasiune și un pic de noroc. Ca pianistă, am avut șansa să lucrez cu profesori absolut senzaționali, oameni care au știut pe tot parcursul dezvoltării mele profesionale să mă inspire și să-mi dea toate informațiile de care aveam nevoie la momentul respectiv pentru a progresa frumos. Să fii profesor este din punctul meu de vedere cea mai nobilă și frumoasă meserie pe care o poți avea. Pasiunea de a împărtași altora ceea ce tu ai avut norocul să afli, mi-a fost insuflată însă de familia mea, am crescut între cadre didactice, într-un mediu propice dezvoltării acestei laturi atât de frumoase. Manager am învățat să fiu! Mi-am dorit atât de mult ca proiectul nostru Camerata Regală să funcționeze încât nu am avut încotro, a trebuit să învăț. Ai nevoie ca în orice, de pasiune, viziune, abilități de comunicare și nu în ultimul rând foarte mult curaj. E totuși mai ușor decât să canți la pian.
Care este latura culturală de care te simți cea mai apropiată?
Nu aș putea alege, aș mai putea adauga câteva. De muzică, evident.
Este mass-media contra sau pro cultură? Motivează-ne răspunsul.
Aș spune că este pro, însă ceea ce se face este prea puțin și concentrat în perioadele de festivaluri în care atenția este oricum îndreptată către cultură. Avem nevoie de o susținere constantă și o susținere a adevăratelor valori pentru a informa și pentru a-i convinge pe cei care ne urmăresc, pentru că într-adevăr presa este formatoare de opinii, să vină în salile de concert.
Camerata Regală este o echipă de profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. Cât de greu este să reușești să cumulezi temeperamentele atâtor artiști într-o rețetă de succes și, mai presus de toate, cum reușești să faci asta?
Așa este și suntem foate fericiți pentru că am reușit să creăm acest nucleu de profesioniști. Îmbinarea de temperamente atât de diferite este ceea ce ne caracterizează pe noi ca ansamblu. Fiecare se aduce pe sine (cu tot ceea ce înseamnă asta – experiențe de viață, profesionale, pasiune pentru ceea ce face) în muzica pe care o construim împreună. Rețeta după cum vedeți e foarte simplă, mai avem nevoie doar să strângem toate aceste energii într-una singură, acea energie care produce magia de pe scenă și care ajunge, mai apoi, la public.
Camerata Regală se află sub patronajul Casei Regale. Povestește-ne cum a demarat această colaborare și cum o poți caracteriza?
Camerata Regală se află Sub Înalt Patronajul Alteței Sale Regale Principele Radu al României din anul 2009, când am plecat la drum doar cu un vis. Ne-am adresat Casei Regale a României cu speranța că ne vor fi alături, că vor crede în noi și ne vor onora cu această titulatură, care este pentru noi o confirmare a profesionalismului și totodată o obligație morală de a păstra toate valorile în care credem.
Rezultatele Cameratei sunt cât se poate de evidente, dar aș dori să descrii în ce constă procesul de selecționare a membrilor Cameratei.
Camerata Regală este un ansamblu care face performanță datorită fiecărui membru în parte și totodată a relației dintre ei. Există un nucleu de instrumentiști care sunt alături de noi de la primul concert din decembrie 2009, aceștia fiind selecționați atunci prin audiții deschise tuturor celor care au dorit să fie alături de noi. Acestora li se adaugă tineri talentați care își doresc să facă parte din acest ansamblu de excelență și care înțeleg că succesul nostru comun depinde de fiecare în parte. În artă și mai ales în muzică, pentru a putea face performanță, continuitatea reprezintă un element indispensabil.
Pe lângă activitățile întreprinse alături de Camerată, ești profesor. Care este relația între un student și un profesor atunci când vine vorba de artă?
Cred că relația este ca orice relație între un profesor și student, indiferent de domeniul despre care vorbim. Depinde de student. Dar în general există un parteneriat, dacă putem sa-i spunem așa. Cântăm împreună, deci suntem parteneri de scenă, ceea ce ne face sa avem un respect de ambele parți, indiferent de varstă sau statut. Pe scenă suntem doar artiști.
Există studenți pe care i-ai remarcat și propulsat în carieră?
Îmi place să cred că informațiile pe care le transmit studenților mei i-au ajutat pe unii și îi vor ajuta pe alții să aibă o carieră frumoasă.
Actoria este un alt domeniu în care activezi. Este acest domeniu o prelungire a pasiunii tale pentru muzică sau reprezintă o pasiune separată?
Teatrul este o provocare pentru un muzician pentru că trebuie să facă față unor actori profesioniști, puși întotdeauna pe șotii, actori pentru care cuvântul are o cu totul altă putere de exprimare decât pentru noi, muzicienii. Ei se joacă cu textul scris, așa cum ne jucăm noi cu sunetele. Trebuie să vă mărturisesc că primele spectacole au fost extreme de grele, am slăbit 2 kg per spectacol. Abia după ce am reușit să trec peste aceste diferențe de exprimare, am reușit să mă bucur într-adevăr de ceea ce fac. Încă învăț!
Care consideri că este statutul de care se bucură stilul clasic pe teritoriul țării? Dar internațional?
România are, din fericire, o viață culturală foarte bine dezvoltată, iar statutul aș putea să spun că este într-un real progres.
În lumina evenimentelor recente, cu privire la decesul Majestății Sale Regina Ana, care a fost starea de spirit care a dominat echipa?
Toate aceste evenimente nu pot decât să ne întristeze. Ne exprimăm regretele tot prin muzică, prin momente artistice în concertele noastre care să ne amintească de imaginea deosebită a Majestății Sale Regina Ana.
