În primul rând, ați putea să îi familiarizați pe cititorii noștri cu activitatea AgileHub? Cum a pornit această idee și care este plus valoarea pe care AgileHub o aduce pe piața antreprenorială din România?
Sunt două entități diferite care au în nume sufixul AgileHub:
Prima entitate este Asociația AgileHub, pe care am cofondat-o împreună cu colegii mei, Cornel Fătulescu și Irinel Matei, în anul 2013. Toți trei suntem oameni care activăm în domeniul IT și care ne-am dorit să aducem o dinamicitate în comunitatea IT din Brașov. Asociația (sau ONG-ul, cum se mai spune) are ca obiectiv să ajute Brașovul să (re)devină un centru IT foarte important în țară și în Europa de S-E. Cum facem pași pentru a ne atinge scopul? Oferim educație gratuită atât celor care activează în IT, cât și celor care își doresc să intre în lumea IT. Organizăm cursuri, ateliere, prezentări la care înscrierile sunt gratuite. Am avut, până în prezent, peste 1000 de participanți din Brașov, București, Iași, Cluj, Timișoara, Sibiu. Activitatea noastră se bazează pe voluntariat. Toți formatorii (peste 20) sunt oameni cu experiență în subiectul predat și ei sunt 100% voluntari.
A doua entitate este Anticafe AgileHub. Anticafe este un concept relativ nou – a apărut în urmă cu doar 3-4 ani în Moscova și s-a extins încet și în alte orașe mari din Europa. Anticafeneaua este locul unde se plătește timpul, și nu consumația – aceasta din urmă fiind inclusă. Am creat un cadru unde punem accent pe productivitate, tocmai de aceea taxa este pe timp. Vii la noi atunci când ai câteva ore și vrei să faci ceva de calitate. Ne-au trecut pragul oameni care doreau să țină interviuri, studenți care doreau să studieze sau elevi care se pregăteau pentru bacalaureat, părinți care aveau puțin timp la dispoziție pentru a studia, freelanceri, grupuri de prieteni care doreau să lucreze împreună sau oameni care pur și simplu doreau să citească. Căutam de ceva vreme un concept care să se potrivească cu educația pe termen lung și, auzind de conceptul de Anticafe, am simțit că e ceea ce doream. Am deschis a doua Anticafenea din România, prima fiind la București, deschisă cu aproximativ un an înainte. De ce se cheamă „Anticafe AgileHub”? Pentru că suntem 4 persoane care împreună au creat Anticafeneaua și toți suntem voluntari în Asociația AgileHub. Am vrut să fie un tribut Asociației AgileHub.
Cât de dificil este să fii antreprenor în România? Știm că țara noastră nu ocupă, la ora actuală, o poziție fruntașă în acest domeniu la nivel mondial sau chiar european. Cât de mult afectează birocrația și lipsa de sprijin din partea statului intenția de a dezvolta proiecte în acest sens?
Crearea unei firme e un lucru relativ simplu, e mai dificil după aceea. Am învățat un lucru în cei aproape 4 ani de activități de educație și antreprenoriale. Lucrurile sunt întotdeauna mai complicate decât par la prima vedere. Orice activitate ia mai mult timp, are variabile pe care nu era posibil să le anticipezi din start, necesită un efort mai mare decât estimai. Dacă ai pornit în afacere și cu alte persoane, atunci activitățile de sincronizare / colaborare / comunicare constantă sunt foarte importante.
Problema cu procentul mic de antreprenori în România, cred eu, este teama: teama de a lăsa locul de muncă sigur, teama de a ieși în față, teama de a fi luat peste picior de colegii tăi / prieteni / familie, teama de a nu avea timp, teama de a greși, chiar și teama de a avea succes. Sunt convinsă că foarte mulți oameni din România au multe idei bune – însă nu le pun în practică. Teama asta este ceva învățat de noi pas cu pas … ceva ce doar prin educație se poate schimba. Nu putem ignora faptul că, în următorii ani, piața muncii se va schimba dramatic – tot mai multe activități sunt automatizate, iar joburile monotone/repetitive încet- încet vor dispărea; asta înseamnă că creativitatea / inovația / cercetarea vor fi pe primul loc ca activități pe care oamenii e nevoie să le facă. Însă toate aceste activități presupun o anumită stimă de sine (care se contruiește în timp), presupun acceptarea greșelilor, pentru că este nevoie de experimente;
Birocrația afectează activitatea de antreprenor. Dacă e să ne referim la un aspect cum ar fi accesarea de fonduri, e într-adevăr dificil să înaintezi în această direcție (indiferent că vorbim despre fonduri europene sau de la guvern). Cred că acest lucru se poate schimba daca vor fi mult mai multe start-up-uri / antreprenori care să se unească și să ceară la unison, cu o voce comună, ca lucrurile să se schimbe.
Ceea ce am observat/experimentat până în prezent este că fondurile se dau în anumite condiții stricte, iar mulți antreprenori modifică activitățile pentru a se potrivi cu ceea ce este acceptat de cei care dau finanțarea. Acest lucru nu reprezintă mersul normal al lucrurilor. Consider că normal este ca eu, antreprenorul, să spun: am ideea X, consider că nevoia pe piață este următoarea din Y motiv, nevoile mele pentru a reuși sunt A, B, C. Mă poate ajuta primăria / guvernul / EU pentru a acoperi nevoile mele?
De ce credeți că România suferă de acest „vid” de creativitate bine pusă în practică, de idei de succes care să reprezinte o reală concurență la nivel internațional? Cât de mult considerați că le lipsește românilor educația antreprenorială și cum credeți că ar putea fi îmbunătățită această situație?
Cred că, într-o proporție destul de mare, am inclus răspunsul înainte. Problema este că noi, oamenii, avem nevoie de sentimentul de siguranță. Dacă acceptăm că nimic nu e de fapt 100% sigur, că lucrurile nu depind în totalitate de noi, atunci acceptăm și consecința: nu putem decât să ne dăm silința să facem lucrurile cât mai bine, însă, cu toate acestea, există riscul ca lucrurile să nu iasă bine. Sunt de acord ca fiecare din cei care pornesc pe drumul antreprenoriatului să-și ia măsuri de precauție, să se pregatească cât mai bine. Nu sunt de acord ca, atunci când avem de ales, să riscăm totul. Atunci când știi că „e totul sau nimic”, nivelul de cortizol din organism crește. Devenim stresați, irascibili, paranoici, obosiți, crește dificultatea colaborării cu ceilalți, iar toate acestea reduc creativitatea, capacitatea de a analiza lucid situațiile care apar și de a ajusta lucrurile pe parcurs. Un grad de risc există și va exista întotdeauna.
Faptul că ne dorim, în adâncul sufletului, să punem în aplicare o anumită idee pe care o avem, dar nu o implementăm, pentru că ne lipsește curajul, ne face să nu ne bucurăm pe deplin atunci când o altă persoană pune acea idee în practică. Avem acea trăire de irosire, chiar dacă nu e la nivel conștient, sentimentul că „uite … puteam face eu asta”, ceea ce limitează sprijinul pe care noi, ceilalți, îl oferim atunci când întâlnim o idee bună.
Cred că răspunsul la situația actuală este educația. Educația prin care să învățăm să punem accent pe rezultatele pe termen lung vs recompensele imediate. Educația prin care să învățăm să-i apreciem pe cei din jur, pentru că, poate mâine vom avem și noi nevoie de apreciere, educația prin care să învățăm că, deși suntem mamiferele cele mai evoluate de pe Pământ, nu suntem, totuși, „buricul Pământului” – nu se învârte Soarele în jurul nostru și e nevoie de un soi de umilință sănătoasă pentru a-i lăsa pe alții să se apropie de noi.
Având în vedere că ați activat și încă activați în domeniul IT, îmi voi lega următoarea întrebare de acest domeniu. Se știe că România este o piață IT în creștere, care, spre deosebire de alte domenii, chiar duce lipsă de suficienți specialiști, deși această lipsă nu vine din inexistența resurselor umane cu pregătire, ci din cauză că multe dintre aceste persoane aleg să lucreze peste hotare. Cum credeți că ar putea fi schimbat acest lucru și, mai mult, ce pot face autoritățile statului pentru a încuraja dezvoltarea acestui sector?
Îmi este greu să răspund la această întrebare. Nu am soluția pe termen scurt. Cred că și de aceasta dată, educația este soluția. IT-știi, într-adevăr, au venituri mai mari decât media pe țară. Totuși, tocmai acest câștig rapid îi face să nu aprecieze ceea ce au. Mă amuză și mă întristează în același timp să aud tineri de 25 de ani care se plâng de condițiile din firmele de IT. Văd din ce în ce mai multe persoane care au intrat în domeniul IT după ce au activat câțiva ani în alt domeniu. Aceste persoane apreciază cu adevărat avantajele și mediul de lucru pe care firmele din IT le oferă. Am avut recent o discuție cu o tânără din Cluj pe acesta temă. Tot mai multe firme străine își deschid puncte de lucru în diferite orașe din România și încearcă să câștige piața oferind salarii mai mari decât firmele care deja există în respectivul oraș. Cu un salariu puțin mai mare / abonament la sala / asigurare medicală puțin mai scumpă, etc., îi atrag pe angajații altor firme. Totuți, de la un anumit nivel, câteva sute de lei sau chiar de euro nu schimbă cu adevărat viața unui IT-st, și cu atât mai puțin nu o schimbă pe termen lung. Mi-aș dori să văd firme care vin într-un oraș și oferă cursuri despre cum să trăiești mai frumos, cum să schimbi modul de gândire, cum să apreciezi ce ai/poți/vezi în jur, dorindu-ți în același timp să crești sustenabil.
Știi că firma Zappos are o curriculă de cursuri prin care toți noii angajați trebuie să treacă în primele luni de la angajare? Până aici nimic deosebit. Însă Zappos oferă în această curriculă obligatorie cursuri de fericire, cursuri de gramatică, cursuri de comunicare (nu la nivel teoretic, ci practic). Și toate aceste cursuri sunt în concordanță cu cultura companiei, astfel încât simți că ceea ce înveți la respectivele cursuri este ceea ce compania consideră că e important.
Sunt un om care a lucrat mulți ani în străinătate (atât trimisă în delegatii, cât și plecată în afară pe cont propriu). Sunt unul din acei IT-ști care a plecat inițial. Mi-am dorit să mă întorc pentru că familia mea, istoria mea, rădăcinile mele sunt aici. Ironia face ca, tocmai după ce am decis să mă întorc, am început să mă implic în generarea unei schimbări.
L-am auzit recent pe Neagu Djuvara spunând că dorința asta de emigrare este ceva nou în România. Pe vremea sa tinerii mergeau la studii în alte țări, dar după aceea toți se întorceau în România. Nimeni nu concepea să rămână afară. Mi-a plăcut ideea asta …
În luna august ați participat, în calitate de lector, la Școala de vară pentru industrii creative, organizată de Centrul de Informare Europe Direct București și Centrul de Informare Europe Direct Bacău. Ați intrat în contact cu mulți tineri interesați de acest domeniu. Cum ați simțit că au reacționat aceștia la informațiile pe care le-ați oferit și ce impresie v-au creat aceștia? Considerați că există un potențial de creativitate care poate fi exploatat cu succes?
Da, am avut două ateliere la Școala de Vară. Tema era aceea a creativității, însă eu cred că, pentru a deveni creativ/inovativ, este nevoie de un anumit cadru și de o anumită stimă de sine, încredere în propria persoană, muncă în echipă, claritate a scopului, transparență. Este, de asemenea, foarte importantă curiozitatea continuă și acceptarea riscului că poate nu va ieși cum ne dorim. De aceea, la Școala de Vară, pentru că aveam în fața mea mulți tineri (care nu sunt „trecuți prin viață”), mi-am dorit să setez acest cadru. Scopul meu nu a fost ca ei sa găsească ideile creative pentru ceea ce voiau să facă, ci să afle ceea ce vor să facă, de ce vor să faca acel lucru, care sunt condițiile și contextul, starea de spirit care duc la creativitate. Creativitatea și Inovația sunt niște consecințe – nu pot veni bătând din palme. M-am bucurat să văd că toți acei tineri au fost receptivi și deschiși la acest mesaj, curioși și implicați. Cu siguranță acei tineri au pornit pe un drum care la un moment dat îi va duce la niște rezultate frumoase. Important este să își amintească faptul că, înainte de orice rezultate frumoase în afară, este nevoie să ne cunoaștem pe noi înșine și să creăm un cadru sigur, favorabil încercărilor, experimentelor. Și să încerce să creeze ceva în România.
În final, ce sfaturi le puteți oferi tinerilor antreprenori sau celor care doresc să își pună ideile în practică? Cum ar putea aceștia să dezvolte afaceri de succes pe o piață dominată de companii multinaționale? Ce îi poate face speciali, atractivi?
Răspunsul la întrebarea asta m-ar face milionară. Adevărul este că nu știu. Experimentez diferite lucruri. Cred că devenim din ce în ce mai conștienți de valoarea pe care lucrurile produse manual, alimentele bio, natura o au pe termen lung. Aud povești frumoase de start-up-uri bazate pe creare de haine populare și ii, pe felicitări scrise de mână, pe alimentație bio, etc. Oamenii au nevoie să simtă că sunt parte din ceva important, că sunt auziți, că punctul lor de vedere este luat în seamă.
Vă mulțumesc și vă doresc mult succes în continuare!
