Interviu cu Laura Vesa, director de programe și Dacian Muntean, președinte SENS – Societatea de Educație Nonformală și Socială filiala Hunedoara, inițiatorii proiectului Visit Hațeg
Care a fost punctul de plecare pentru proiectul VisitHateg.com? Ce obiective v-ați propus odată cu lansarea acestei inițiative de promovare a Țării Hațegului?
DM: VisitHateg.com este o parte a unui proiect mai amplu de branding și promovare cultural-turistică a Țării Hațegului, intitulat „Țara Hațegului – Unde Legendele Trăiesc” sau „The Land of Hațeg – Where Legends Live”. Pentru cititorii dumneavoastră trebuie să menționăm că noi activăm de 10 ani în Țara Hațegului, ca organizație non-profit, voluntar și cu fonduri proprii, dezvoltând, în principal, proiecte de educație non-formală și de conservare culturală. În timp, am constatat că nu funcționau inițiative reale și eficiente de promovare turistică în Țara Hațegului și, chiar dacă existau, pe hârtie, unele strategii de dezvoltare turistică, acestea nu aveau rezultate practice. Așa că am preluat noi ștafeta și am dezvoltat o nouă strategie, mai practică și mai atractivă, pe care am început să o implementăm, dar despre asta vă va povesti specialistul nostru în management turistic, Laura Vesa.
LV: Inițial ne-am dorit să aflăm cât mai multe despre locurile, monumentele și atracțiile Țării Hațegului și am constatat că nu prea existau informații unitare. Sursele de informare erau puține și disparate, iar uneori chiar contradictorii, așa că am început să colectăm date, să facem fotografii și filme, să discutăm cu oamenii din satele hațegane. Știam de la început că ne va lua mult timp să realizăm noi ceea ce nu se făcuse până atunci. Am avansat cu pași mici, mai ales că făceam asta cu resurse proprii, în timpul nostru liber, dar încet-încet, având o viziune a ceea ce vrem să facem și implementând proiecte mici axate pe componentele esențiale, am reușit până la urmă să dezvoltăm aceste modele de bună practică, prin care oferim turiștilor care vin în Țara Hațegului experiențe legendare. La începutul anului 2013 am început să construim o identitate vizuală și un brand cultural-turistic de impact, clădind și 6 componente de sub-brand, respectiv 6 teme care corespund atracțiilor turistice ale Țării Hațegului: Istorie, Natură, Tradiții, Credință, Aventură și Geoparc.
Pentru a lega toate aceste teme într-o construcție de marketing turistic eficientă a fost necesar să găsim liantul, elementul comun, iar acesta este Legenda. Toate lucrurile, de la râuri la cetăți, de la plante la biserici, de la munți la dinozauri, au cel puțin câte o poveste, în Țara Hațegului. Așa că am ales să definim acest teritoriu de basm prin sintagma „Unde Legendele Trăiesc!”, un adevăr care poate să ia multe forme – pornind de la noua viață a monumentelor vechi, de legendă, ce încep să fie restaurate și până la viața cotidiană, plină de legende vechi și noi, a localnicilor de aici. Trebuie spus că atunci când dezvolți un brand, nu este suficient să găsești un slogan inspirat și o imagine de impact, pentru că mai apoi este nevoie să și livrezi ceea ce „promiți” prin sloganul și prin promovarea desfășurată, iar turistul trebuie să regăsească produsul promovat în ceea ce primește ca experiență turistică, atunci când vine în vizită, iar noi am avut foarte clar definit acest lucru, pe tot parcursul dezvoltării brandului „Țara Hațegului – Unde Legendele Trăiesc!”.
Odată construită strategia de branding și identitate vizuală, am prezentat-o Ministrului delegat pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism de la acea vreme, primind un feed-back pozitiv și chiar promisiuni de suport (din păcate, miniștrii se schimbă repede…) și am început să dezvoltăm o serie de materiale de promovare a zonei (articole, scurte filme, broșuri, website), care au fost foarte bine primite de public. Unul dintre cele mai complete materiale realizate până acum este albumul ”Țara Hațegului – Unde Legendele Trăiesc” și varianta lui în limba engleză ”The Land of Hațeg – Where Legends Live”.
Ca să revenim la întrebarea dumneavoastră, obiectivul principal a fost să creștem notorietatea Țării Hațegului, atât în țară cât și peste hotare, iar în paralel am dorit să ridicăm puțin standardele în tot ceea ce înseamnă promovare turistică. Încă nu am tras linia finală pentru evaluare, dar datele colectate până acum și mărturiile turiștilor, români și străini, ne arată că astăzi Țara Hațegului este una dintre cele mai prezente micro-regiuni locale din peisajul național (cu excepția Ținutului Secuiesc, care are, de multă vreme, o puternică promovare, dar canalizată către vorbitorii de limba maghiară), iar referitor la standarde, considerăm că, odată cu recunoașterea academică din acest an a demersurilor noastre, în revista “Managementul Calității Activităților Turistice” a Universității din București, am reușit să stabilim un nivel suficient de ridicat al acestora.
Care a fost impactul acestei strategii de promovare inițiată de VisitHateg.com? Discutăm despre o creștere exponențială a potențialului turistic al provinciei?
DM: Potențialul turistic a fost și va rămâne același. Se schimbă doar percepția publicului. Dacă, până nu demult, Țara Hațegului era percepută ca un colț prăfuit al istoriei Transilvaniei, plin de ruine greu accesibile, biserici vechi întunecoase și păduri dese, acum lumea află că există o serie întreagă de aspecte luminoase și proaspete, vii, care fac legendară această combinație de vechi și nou. Din momentul în care am început să spunem legendele locurilor, publicul a devenit mult mai receptiv. Toată lumea iubește o poveste frumoasă, mai ales dacă este și bine spusă.
Cu toții parcă devenim copii și intrăm în lumea de basm a eroilor de demult, a animalelor fabuloase, a întâmplărilor fantastice atunci când avem șansa să ni se povestească despre bătălii epice, comori ascunse, domnițe și cavaleri, ori despre dragoni, balauri și vârcolaci, despre plante miraculoase și izvoare cu apă vie, despre uriași și bandiți mascați, despre spioni și savanți ori despre descendențe nobiliare celebre. Despre toate aceste subiecte vorbim în Țara Hațegului, unde am și creat, anul trecut, primele expoziții cu legende din România. De exemplu, la Ulpia Traiana Legendarium, în Sarmizegetusa, prezentăm turiștilor legendele istorice ale luptelor dintre daci și romani, legendele locuirii orașului roman, ale luptelor cu năvălitorii din perioada medievală, dar și ale descoperirilor arheologice, iar la LegendaRoom, tot la Sarmizegetusa, povestim legende fantastice ale unor personaje hațegane: Față Neagră, Lupu Vârcolacul, Împăratul Alb și Surorile Muzina.
Impactul este uriaș. Mii de turiști ne-au trecut pragul și absolut toți au plecat cu un zâmbet încântat pe față, purtând cu ei și transmițând mai departe cel puțin un fragment de legendă din Țara Hațegului. Avem nenumărate pagini de impresii și mărturii scrise ale acestor turiști, dintre care unii sunt celebrități, care ne sugerează să extindem acest model de promovare turistică, prin legende, în întreaga țară. Am avut și vizite internaționale (din Italia, Germania, Ungaria, Austria, Olanda și Australia), iar părerea generală a turiștilor străini a fost că, fără legendele pe care le-au savurat, nu ar fi avut o experiență de care să își amintească mai târziu, cu plăcere. În ambele cazuri vorbim de cea mai eficientă metodă de promovare, cea făcută din gură în gură.
Un turist mulțumit și plăcut impresionat de lucrurile aflate va spune, în cercul său de cunoscuți, povești auzite în periplurile sale și va recomanda vizitarea locurilor, pe când unul care pleacă fără să afle nimic memorabil, probabil că va recomanda prietenilor să își petreacă vacanța în Grecia, unde, poate ați mai auzit formularea: „au și ăia domne’ niște amărâte de pietre, dar ce povești spun în jurul lor…”. Aceste lucruri nu se măsoară în like-uri pe rețelele sociale ci în numărul de vizitatori ai locurilor.
Iată deci, un impact turistic major, în condițiile în care potențialul zonei este același, neschimbat, dar metoda de punere în valoare a acestui potențial este una inovatoare.
Se spune că fiecare regiune arhaică a Românie posedă un spirit distinct. Este atmosfera de legendă acel inefabil ce distinge Țara Hațegului de celelalte regiuni?
LV: Cu siguranță că legendele hațegane sunt unice, iar dimensiunea de legendă a Țării Hațegului este un atribut definitoriu, însă nu este unul de unicitate. Toate micro-regiunile au un folclor local extrem de bogat, o zestre de basme și povești specifice și legende istorice reprezentative. Aceste comori culturale pot să stea, oriunde, la baza dezvoltării unui nou tip de promovare turistică, prin legende, așa cum facem noi în Țara Hațegului. Faptul că acum această zonă se distinge în peisajul turistic prin dimensiunea „de legendă” se datorează, în mare parte, branding-ului și imaginii pe care am dezvoltat-o și am promovat-o, punând accent pe perenitatea și diversitatea legendelor de aici și, mai ales, aducându-le în fața turiștilor, în expoziții unde omul aude, vede, atinge și astfel intră în contact direct cu legenda, având o experiență personală unică, legată de acea poveste.
Modelul „Legendarium”, de expoziții cu legende, poate fi preluat și folosit oriunde, iar noi chiar recomandăm acest lucru și suntem dispuși să susținem inițiative de acest gen, pentru că acest model are o triplă acțiune: este un mod extraordinar de eficient de promovare turistică dar, în același timp, este și un minunat mod de a conserva zestrea de povești locale, fiind, de asemenea, un loc ideal pentru activități educaționale, în care copiii locului învață atât aspectele culturale ale moștenirii lor tradiționale, cât și tehnici eficiente de marketing turistic – învață să spună povești.
Ce legătură există între patrimoniu cultural ca întreg și misticismul hațegan?
DM: Despre misticismul hațegan nu aș putea să vă vorbesc pentru că nu cred că există un misticism propriu-zis al acestei zone, sau doar al acestei zone. Da, aici s-au manifestat, în diverse forme, de-a lungul timpului, o serie întreagă de credințe și practici religioase de diferite feluri, însă astăzi, în afara fenomenului religios de la Mănăstirea Prislop, care adună anual credincioși din întreaga țară, nu cred că se poate vorbi despre un misticism hațegan. Din perspectiva patrimoniului cultural, trebuie să recunosc, există o mare dezamăgire pe care o am față de modul în care acest patrimoniu este protejat și pus în valoare. Această zonă a țării conține cea mai mare densitate de monumente din toate perioadele istorice cunoscute, raportat la suprafață. Avem aici, de exemplu, una dintre cele mai mari fortificații din epoca fierului, pe o suprafață de 17 hectare, cu mari șanse de a fi de origine celtică, din perioada simbiozei celto-dacice, și nu este cercetată arheologic sistematic. Nici măcar nu este semnalizată.
Avem cetăți, castele și conace în ruină, degradându-se iremediabil în fiecare zi. Avem biserici medievale de piatră în care picturile murale de valoare inestimabilă suferă degradări zilnice, neprotejate în niciun fel. Avem un drum roman, singurul de acest fel păstrat intact pe o distanță de circa 2 km, care a fost recent asfaltat și nimeni nu mai știe acum că pe acolo treceau odată legiunile romane învingătoare. Avem multe monumente uitate, iar uitarea ne dezrădăcinează, ne alienează și ne ia identitatea culturală. Așa că legătura dintre patrimoniul cultural și hațegani nu este la nivel de misticism, ci la nivel de identitate locală, numai că oamenii uită acest lucru și încet, încet, monumentele dispar, iar atunci când nu mai este nimic să îți arate ce au clădit strămoșii, se pierde și conștiința culturală locală. Noroc că avem legende, pentru că așa, prin această componentă a patrimoniului cultural imaterial pe care noi o folosim pentru a promova locurile, identitatea locală se păstrează.
Țara Hațegului a fost de-a lungul veacurilor un laitmotiv al simbolisticii naționale, tocmai prin prezența capitalei Daciei. În ce măsură mai este astăzi provincia un păstrător al moștenirii dacice?
DM: Trebuie făcută o precizare extrem de importantă: moștenirea dacică a Țării Hațegului nu este cu nimic mai prejos decât moștenirea latină, ori slavă, ori cumană sau chiar maghiară. Am fost învățați să privim lucrurile dintr-o singură perspectivă, însă atunci când te uiți la toate aspectele moștenirii complexe de care ne bucurăm astăzi, nu poți să nu observi bogăția de multiculturalitate a acestei zone. Istoria antică este extrem de atrăgătoare, mai ales prin intermediul legendelor despre daci și a luptelor lor cu romanii, însă nu trebuie să uităm că Țara Hațegului este parte a României doar de 98 de ani, pe când, sub o formă sau alta, ținând de Voievodatul și mai apoi de Principatul Transilvaniei, a fost un teritoriu strâns legat de Imperiul Austro-Ungar și de Regatul Maghiar pentru mai multe sute de ani, iar în simbolistica națională a acestei „țări” a fost prezent, de exemplu, o lungă perioadă, eroul Iancu de Hunedoara. Astăzi, acest mare hațegan, nu face parte din simbolistica națională a României, drept dovadă că anul acesta, la împlinirea a 560 de ani de la moartea sa, doar local și-au mai adus unii aminte de faptele sale.
Important de reținut este faptul că Țara Hațegului nu e doar un loc în care se păstrează moștenirea dacică. Avem, într-adevăr, o adevărată comoară dacică în zona Munților Orăștiei, însă avem și o comoară romană la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, precum și o întreagă zestre imaterială de la alte popoare, în folclorul local și în toponime. De exemplu, pe aproape întreaga Vale a Streiului se regăsesc, în numele localităților, rezonanțe cumane, iar pe culoarul Bistrei și în Ținutul Pădurenilor, rezonanțe slave. Dacă vorbim de zestrea științifică extraordinară, legată de descoperirile de dinozauri pitici și de fondarea paleobiologiei, nu putem să ignorăm moștenirea maghiară a baronului Franz Nopcsa, așa cum nu putem ignora moștenirea literară maghiară legată de banditul Față Neagră, precursorul literar al lui Zorro. Ca o concluzie, Țara Hațegului este păstrătoarea unei comori multiculturale de excepție, care pornește de la daci și continuă cu elemente culturale ale tuturor popoarelor care au trăit în această zonă.
Cum vedeți rolul turismului rural? Este această formă capabilă să aducă un plus de sustenabilitate strategiei naționale pentru turism?
LV: Turismul rural trebuie, în primul rând, să fie autentic. Adică, așa cum îi spune și numele – rural. În ultimul timp foarte mulți tineri întreprinzători renunță la viața de la oraș pentru a se muta la țară, deschizând câte o pensiune. Foarte bine fac, însă pentru a desfășura turism rural, trebuie să ai acel ceva de autenticitate. Atunci când omul de la țară împarte cu turistul o cameră de sub același acoperiș unde trăiește și el, îi oferă de mâncare din hrana pe care și-o pregătește el zilnic, îl implică pe turist în activitățile gospodărești și agricole tradiționale și îl „vrăjește” cu poveștile locurilor spuse în graiul vorbit în acea zonă, se numește turism rural, iar rolul acestui tip de turism este atât de a ajuta dezvoltarea economico-socială a zonelor unde se practică, cât și de a oferi turistului experiențe culturale autentice, unice și irepetabile.
Din păcate, tocmai strategiile naționale neclare și prevederile fiscale greșit interpretate de autoritățile locale fac, cel puțin în Țara Hațegului, ca experiențele de turism rural să fie limitate. De exemplu, în țările cu tradiție în turism, oamenii care locuiesc în apropierea monumentelor sau a unor atracții turistice din mediul rural, chiar trăiesc de pe urma experiențelor rurale autentice oferite turiștilor – plimbări cu căruța, spectacole folclorice, vânzare de produse meșteșugărești (pielărie, sculptură, țesături) sau de fructe și legume (pe care turiștii le pot culege uneori chiar ei din grădina ori livada țăranului), ori de produse alimentare (specialități locale) din producția proprie a localnicului.
Pentru acest tip de comerț, în alte locuri, țăranii nu sunt nevoiți să se acrediteze ca furnizori de servicii sau firme – persoane juridice. Turistul apreciază faptul că se servește din produsele locale, bio sau realizate manual, că beneficiază de serivicii autentice și unice și face o plată localnicului. Absolut toată lumea are de câștigat: turistul pentru ceea ce primește, localnicul pentru că poate să câștige niște bani vânzând un surplus din gospodărie sau produse de artizanat, operatorii de turism, agenții economici din zonă, administrațiile publice. La noi, acest model este descurajat sistematic tocmai de către administrațiile publice. Țăranii care locuiesc pe lângă monumente sunt speriați chiar de reprezentanți ai primăriilor ca nu cumva să scoată la poartă și să prezinte turiștilor produse din grădină sau de artizanat, fără să aibă acte sau autorizație, iar această problemă este simptomatică pentru mai multe zone din țară.
Nu mai departe de anul trecut, lângă Brașov, un tânăr agricultor și-a scos la poartă o tarabă cu produse, în sistem de autoservire, instalând o cutie în care, cei care doreau să ia produse erau invitați să pună suma pe care o consideră corectă, raportat la ce au luat. Modelul este funcțional în Europa de vest și este o modalitate civilizată de suport pentru micii agricultori și meșteșugari, însă la noi omul a fost imediat amendat. Cam așa stau lucrurile și în Țara Hațegului, iar dacă nu se schimbă ceva pentru ca oamenii din comunitățile locale să beneficieze direct de pe urma turismului din zona unde locuiesc, turismul rural va rămâne, din păcate, doar o nișă de la periferia unei strategii de turism ineficiente și va exista doar la nivel teoretic.
Este turismul rural o direcție fezabilă pentru revitalizarea satului românesc? Cum poate turismul să atragă tinerii ce au migrat spre marile orașe în căutarea oportunităților?
LV: Așa cum arătam și anterior, direcția este bună, dar vehiculul încă scârțâie. Turismul rural este căutat mai ales de străini, oameni care în țările lor nu mai au ocazia să experimenteze viața autentică de la țară. Se vede foarte clar, în Maramureș de exemplu, unde turismul rural a reînviat tradiții și ajută la păstrarea puternicei identități a zonei. La fel se întâmplă în zona Mărginimii Sibiului, unde portul popular este îmbrăcat, mai ales în zilele de sărbătoare, un factor motivator fiind turiștii care se adună să vadă frumoasele costume tradiționale, ca să nu mai amintim și de Ținutul Secuiesc, unde tradițiile și gastronomia secuiască atrag din ce în ce mai mulți turiști de peste granițe.
Important este să li se permită localnicilor să devină parteneri în inițiativele de turism ale agențiilor, ale organizațiilor, ale instituțiilor și ale administrațiilor publice, și să câștige direct din turismul care se face în zona unde ei locuiesc. Asta duce și la revitalizarea satului. În ceea ce privește tinerii, așa cum spuneam și mai devreme, e important ca atunci când se mută la țară, chiar dacă doresc să trăiască din turism, să o facă cu grijă și nu cu gândul doar la profit. E important să învețe mai întâi locurile, obiceiurile, vorba și abia mai apoi să își dezvolte o pensiune, un restaurant, o linie de artizanat. E important să devină ei înșiși localnici autentici pentru a putea oferi turiștilor experiențe rurale autentice.
România este considerată ca fiind o adevărată colecție de provincii arhaice. Ar trebui ca identitatea națională să fie construită în jurul ideii de legendă?
DM: Identitatea națională a fiecăruia crește odată cu el și este o construcție extrem de complexă, dată de multe elemente ale vieții sale zilnice. Evident că legendele, mai ales cele istorice, contribuie la formarea identității naționale, însă e periculos să considerăm că ar trebui să construim o identitate națională doar în jurul legendelor. Mai ales că acestea pot fi manipulate în funcție de interese de moment. Mai mult, identitatea națională se manifestă azi, iar legendele sunt despre ce s-a întâmplat mai demult. E important să ne cunoaștem istoria și legenda, dar nu este suficient pentru a ne defini.
Suntem oameni moderni și civilizați, definiți prin timpul prezent, iar legendele ne oferă un refugiu într-o altă lume, de cele mai multe ori idilică, de basm. Nu trebuie să confundăm cele două planuri. Da, este important să apelăm la legende în formarea identității noastre naționale, însă nu este suficient, iar aici intervine rolul educației. De asta avem nevoie cel mai mult pentru a putea să ne construim o identitate națională sănătoasă, corectă și durabilă.
Se discută foarte des, atât la nivel unional cât și național, despre ideea de identitate regională, practic fiecare regiune distingându-se prin specificul său? Poate contribui această strategie la dezvoltarea economică a Țării Hațegului?
DM: Este unul dintre elementele care ne-au determinat să începem demersurile de promovare turistică a Țării Hațegului. În cadrul proiectelor noastre am realizat cercetări și studii asupra nivelului cultural, educațional, dar și de trai și de dezvoltare economico-socială a populației din zonă, ajungând la concluzia că doar prin turism se poate realiza o dezvoltare de durată și sustenabilă a acestei micro-regiuni, susținând astfel și conservarea culturală și păstrarea identității locale. Pentru că Țara Hațegului este, în întregime, Parc Natural și este înconjurată de Parcuri Naționale și Naturale, dezvoltarea industriei este exclusă aici, iar agricultura nu poate susține integral dezvoltarea economică a zonei.
Singura variantă viabilă, care se bazează pe comorile culturale, istorice și naturale de aici, este turismul, iar specificul trebuie să fie dat de elementele de identitate ale zonei care, așa cum spunea și Laura mai devreme, sunt unite prin caracteristica de legendă.
Care este reacția turistul deopotrivă autohton și străin atunci când descoperă o Românie total diferită de restul teritoriului, tocmai prin împletirea dintre antic, medieval, modern și contemporan?
LV: Turistul străin apreciază mult mai deschis ceea ce găsește aici. Se miră, întreabă, e mult mai curios și bucuros să afle răspunsuri. Turistul român e mai degrabă convins că nimic nu îl poate impresiona, mai ales în țara lui și, de obicei, atunci când vine la Legendarium de exemplu, după ce intră semi-plictisit de faptul că mai are încă un muzeu de văzut, iar noi începem să îi povestim legendele locurilor, i se poate citi pe față nivelul din ce în ce mai crescut de interes, de curiozitate, de surpriză și chiar de mândrie națională, iar uneori se întâmplă să realizeze abia la final că trecuse mai bine de o oră, sau chiar două, de când a intrat. Și turistul român și cel străin se lasă purtați de poveste, le place să se simtă din nou copii și să trăiască alături de eroi legendari întâmplări de basm, iubesc să atingă exponate, replici după arme vechi de exemplu, cu care noi îi provocăm să se joace și să experimenteze senzația utilizării lor. Absolut toți pleacă încântați, pentru că au primit o experiență unică, de legendă.
Care este opinia domniei voastre cu privire la conservarea patrimoniului? Este România un exemplu de bune practici în domeniu?
DM: Sper că ați intenționat o glumă când ați formulat această întrebare… Din nefericire, România nu doar că nu este un exemplu de bune practici, dar se situează pe ultimele locuri în Europa la protecția și conservarea patrimoniului (de orice fel, nu doar cultural). În luna iulie am publicat o scrisoare deschisă, adresată Ministrului Culturii, tocmai pe această temă. Nu reiau aici decât dezamăgirea că, după ce întreaga lume civilizată află, prin intermediul celei mai prestigioase publicații științifice internaționale, Smithsonian Magazine, despre soarta tragică a castelului extraordinarului savant și aventurier Franz Baron Nopcsa din Țara Hațegului, iar la Ministerul Culturii zace de doi ani pe o listă de așteptare un proiect de restaurare al acestui castel, câștigat deja la un concurs de proiecte, Ministrul Culturii nici măcar nu găsește firesc să comunice un răspuns…
Este trist că țara asta se preface că nu vede cum i se șterge cultura, mai ales că monumente extrem de importante dispar, așa cum vă spuneam că este cazul vechiului drum roman, astăzi asfaltat. Asta pentru că noi, ca popor, încă mai acceptăm răspunsuri precum cel al primarului care a asfaltat drumul roman și care, într-un comic grotesc de situație, a afirmat că el de fapt a conservat perfect drumul, pentru că acum, cu asfalt deasupra, nimeni nu-l mai poate distruge…
Ce strategie vizați pe termen mediu și lung? Ce inițiative doriți să întreprindeți?
DM: Așa cum am menționat și la început, organizația noastră se ocupă de proiecte educaționale, iar, până la urmă, întreg acest mare proiect al nostru din ultimii 5 ani, concretizat în branding-ul cultural-turistic „Țara Hațegului – Unde Legendele Trăiesc”, expozițiile de tip „Legendarium” și inițiativa de promovare turistică internațională „VisitHateg.com”, reprezintă un demers educațional. Noi nu am pornit o afacere ci am dezvoltat inițiative viabile, practice, eficiente și sustenabile în domeniul turismului pentru a face educație, în primul rând celor care dezvoltă strategii și afaceri în turism, dar și pentru a ridica standardele la un nivel cât mai apropiat de cele internaționale. Am creat modele de bună practică reale, nu doar teoretice, care și-au dovedit eficiența și care pot fi replicate oriunde și pot fi folosite cu succes atât în promovarea turismului, cât și în conservarea culturală și în educație.
De exemplu, folosind rețeaua națională de clădiri existente, construite în întreaga țară cu finanțare europeană POR-Regio sub titlul de Centre de Informare Turistică, dar care, în marea lor majoritate, cam duc lipsă de turiști care să le calce pragul, se poate dezvolta o rețea națională de expoziții de tip „Legendarium”, în interiorul acestor clădiri. Nu trebuie să conțină multe legende, chiar numai una sau două dintre poveștile locurilor, ilustrate și prezentate corespunzător, vor face ca aceste Centre Naționale de Informare Turistică să devină atractive pentru vizitatori. Noi suntem dispuși să sprijinim un demers de acest tip la nivel național și chiar să oferim sprijin acolo unde este nevoie, în realizarea componentei de „Legendarium” în Centrele de Informare Turistică.
Știu că în această perioadă Autoritatea Națională pentru Turism dezvoltă un sistem de management integrat al destinațiilor turistice și va înființa, regional, organizații de management al destinațiilor turistice, sau OMD-uri. Aceste organizații vor trebui să lucreze, destul de mult și cu eforturi susținute, atât financiare cât și logistice, în crearea unor branduri de destinație, pe baza unor studii ce urmează a fi realizate și ca rezultat al unor cercetări, urmând ca întreaga strategie a destinației respective să fie structurată ca program de lucru elaborat pe baza brandului turistic. O muncă grea, de durată și costisitoare.
Din fericire, pentru Țara Hațegului există deja un brand de destinație turistică extrem de eficient, creat și promovat intern și internațional, realizat cu resurse proprii, ca urmare a unor ani de studii, cercetări și muncă intensă. Un brand care și-a probat deja valoarea și care definește mai bine decât orice această zonă de basm: „Țara Hațegului – Unde Legendele Trăiesc”. Suntem dispuși să cesionăm drepturile de folosință ale acestui brand turistic și să colaborăm pentru dezvoltarea unor strategii turistice coerente și unitare pe termen mediu și lung, iar acest lucru ar scuti ani de lucru, studii și promovare și ar genera economii serioase la bugetul OMD-ului care se va ocupa de Țara Hațegului, bani și resurse cu care se poate dezvolta mult mai rapid și mult mai eficient componenta de promovare internațională precum și cea de realizare de standarde de calitate, adică tocmai ceea ce are nevoie cel mai mult acum Țara Hațegului pentru a putea începe să se dezvolte economic și social sănătos, printr-un turism internațional de calitate, realizat la cele mai înalte standarde.
LV: În linii mari, cam asta ne dorim pentru viitoarea perioadă. Dorim să ieșim și mai mult în exterior, pentru a promova Țara Hațegului și ne dorim să colaborăm cu cei care pot pune în practică, la scară largă, inițiativele noastre punctuale și de succes de până acum – autorități, instituții și chiar investitori privați și întindem o mână Autorității Naționale pentru Turism, oferind un parteneriat menit să dezvolte în primul rând turismul din Țara Hațegului, dar care poate aduce un plus de inovare și prospețime în orice altă zonă a țării. Se poate. Am dovedit că se poate. Turismul românesc poate deveni legendar!
