Cum vedeți rolul societății civile în arhitectura națională? Ce rol au organizațiile non-guvernamentale în contextul curent?
Dacă ne raportăm la situația politico-economico-socială actuală din România, în care procesul de schimbare este prezent în fiecare zi (mai des decât ne-am fi dorit), atunci rolul societății civile pentru societatea românească este unul foarte important. Și acest lucru nu îl spun din simplul motiv că fac parte din societatea civilă, ci pentru că de cele mai multe ori, organizațiile non-guvernamentale, grupurile de inițiativă cetățenească, sau alte forme de participare, în diverse domenii, au capacitatea să suplinească ceea ce instituțiile publice / administrația publică nu pot face. Acestea au misiuni și viziuni distincte sau comune, care prin obiectivele pe care și le propun, fie pe termen mediu sau lung, ajung la rezultate palpabile altfel decât o fac decidenții.
Ca o paranteză, aș vrea să menționez faptul că, în România, ca și în tot spațiului estic, conceptul de societate civilă se raportează / este raportat, în mare parte, la organizațiile non-guvernamentale. ONG-urile sunt mai vizibile prin simplu motiv că după 1989, acestea s-au constituit în structuri cu personalitate juridică, au dezvoltat proiecte cu rezultate fabuloase și au știut să fie mai aproape de cetățean, acolo unde sunt nevoi, decât oricare altă structură. Dar, din societatea civilă fac parte multe alte instituții ale societății civile precum grupuri de inițiativă ale cetățenilor, cluburi sportive, mișcări politice sau de mediu. Iar rolul ONG-urilor în contextul actual este mai important ca oricând.
De-a lungul timpului, cu precădere după 2007 când România a devenit membră UE, ONG-urile au reușit nu doar să rezolve anumite lucruri punctuale fie la nivel local, sau regional, dar au știut să se coalizeze, să aducă modificări și propuneri de proiecte legislative importante pentru societate. Exemplu stă Legea economiei sociale la care au lucrat multe organizații din domeniu și pe care au susținut-o temeinic până la adoptare. Cel mai recent caz este promulgarea Legii 544/2001, unde o parte din modificările aduse la normele metodologice sunt înaintate de Asociația Pro Democrația. Astfel, organizațiile non-guvernamentale, și în general societatea civilă, întăresc sistemul de guvernare și sunt factorul catalizator al schimbării.
Care sunt instrumentele cu care reprezentanții societății civile se pot alătura DNA în lupta anticorupție?
Sunt trei lucruri pe care le pot menționa: resursa umană, resursa de timp și expertiza. Din aceste trei lucruri reies o serie de instrumente pe care societatea civilă le poate pune la dispoziție pentru lupta împotriva corupției. Cel mai des întâlnite sunt programele și proiectele desfășurate de ONG-uri din care reies o serie de instrumente sub formă de ghiduri, recomandări sau chiar politici publice care pot influența agenda publică. Nu pot menționa una sau câteva instrumente pentru că acestea țin de context, de gravitatea problemei și de consecințe. Ca manager de programe, de peste 6 ani de zile gestionez acțiuni de prevenire a corupției, pentru că de aici trebuie să începem din punctul meu de vedere, iar instrumentul cel important și decisiv este proiectul de educație a cetățenilor. E greu să lupți împotriva a viiturii, dacă nu ai prevenit la timp.
Ce ne puteți spune despre progresele pe care statul român le-a înregistrat în lupta anticorupție? Cât de mult a îmbunătățit acesta imaginea României pe plan extern?
Într-adevăr, România a făcut mari progrese în ultima perioadă în ceea ce privește lupta împotriva corupției și apreciez acest lucru. Laude găsim atât în Mecanismul de Cooperare și Verificare, cât și în declarațiile oficialilor străini care apreciază că justiția din România a reușit să iasă din umbră și să înregistreze progrese semnificative. Totuși, lucrurile trebuie analizate mai atent pentru a vedea dacă într-adevăr am făcut progrese sau doar suntem la început. Îngrijorătoare sunt cazurile de corupție ieșite la iveală, care s-au întâmplat acum zeci de ani, unde lanțul s-a întins atât de mult, încât e greu să îi dai de capăt, unele acte de corupție neputând fi dovedite. Întrebarea este ”Unde a fost Justiția până acum?”.
Într-un proiect desfășurat de Asociația Pro Democrația, Direcția Generală Anticorupție și Fundația Hanns Seidel (Plătește Zero pentru ce ți se cuvine), care are scopul de e duca cetățenii să fie integri și să sesizeze faptele de corupție (corupția mică, cum o numim noi), am realizat un sondaj de opinie mai non-formal. Trei recipiente reprezintă una dintre instituții (justiție, educație și sănătate), iar cetățeanul este invitat să verse un pahar cu apă în recipientul în care crede că este cea mai coruptă instituție din România la ora actuală. Chiar și după toate progresele pe care le-a înregistrat România în lupta împotriva corupției, recipientul cu justiția, este cel care s-a umplut de fiecare dată (sondajul a fost făcut în peste 26 orașe / reședințe de județ din România timp de 3 ani de zile). Încrederea cetățenilor în justiție este scăzută, iar aici cred că ar trebui să se facă progrese majore.
Referitor la imaginea României în acest sens, aceasta s-a îmbunătățit considerabil. Suntem invitați să ținem lecții despre lupta împotriva corupției, să împărtășim din experiență și să dăm exemple de bună practică, însă nu trebuie să uităm că lupta împotriva corupției este un proces continuu și ca să poți să combați corupția trebuie să o și previi, începând de la școală.
Care este relevanța programelor de conștientizare a tinerilor cu privire la faptele de abuz și corupție? Cât de important este ca tânăra generație să fie educată în direcția respectării legislației?
Așa cum am menționat mai sus, consider că educația este una dintre cele mai importante instrumente de luptă împotriva corupției. Din păcate sunt foarte puține proiecte pe această temă, iar cele care există sunt implementate în mare parte de organizațiile non-guvernamentale, la care se adaugă și parteneriatele cu instituțiile publice. Nu avem un program educativ care să fie obligatoriu și să-l învețe pe tânăr încă din școală ce este corupția, ce înseamnă să fii integru, cum poți să te aperi sau ce pedeapsă te așteaptă pentru o faptă de corupție.
Proiectele ONG-urilor sunt insuficiente și ajung la un număr de cetățeni considerabil de mic, în comparație cu actele de corupție care se petrec zilnic pentru că așa este educat cetățeanul – să obțină lucrurile fără să depună efort. În sesiunile de informare pe care APD și DGA le-a făcut în cei peste 5 ani în cadrul campaniei Tinerii împotriva corupției, am adresat tinerilor următoarea întrebare: ”Ați sta la închisoare pentru 1 milion de euro?”. Răspunsul este ușor de ghicit, 80% răspund ”DA”, ca mai apoi să își schimbe decizia, atunci când află că suma dată se confiscă. Iată de ce cred că este important să existe programe de informare și conștientizare a tinerilor, din care pot afla cele mai elementare lucruri, dar importante pentru societate și pentru a reduce faptele de corupție.
Ministerul Educației Naționale are în proiect introducerea educației juridice în curricula liceală din anul terminal. Ce părere aveți despre această propunere?
Sunt la curent cu proiectul, am și participat la o dezbatere organizată de MEN pe marginea a 4 curricule majore pentru tinerii de liceu, printre care și educația juridică. Am încurajat inițiativa, mai ales că din 2009 Asociația Pro Democrația a propus cursul opțional de Educație pentru democrație, care a fost aprobată de Ministerul Educației în 2010. Manualul conține și câteva teme legate de educația juridică. Dacă proiectul va fi aprobat, ceea ce ne dorim, vom fi bucuroși să sprijinim implementarea programei, și extinderea lui și la clasele V-VIII.
Cu prilejul fiecărui sufragiu, suntem martori la o participare redusă a electoratului. Credeți că cetățenii ar trebui să manifeste o implicare mai activă în ceea ce privește actul de guvernare?
Absolut. Numai că participarea redusă se datorează neîncrederii pe care o au românii în guvernanți și actul de guvernare. Chiar dacă tot mai des vedem cazuri în care cetățenii participă la procesul decizional, aceștia o fac fie o singură dată, fie ocazional apoi renunță pentru că de cele mai multe ori decidenții îi simt ca pe o amenințare și fac tot posibilul să îi îndepărteze. Cu cât cetățeanul știe mai puțin, cu atât mai bine pentru guvernanți să facă ceea ce consideră ei a fi benefic pentru comunitate, și nu ceea ce trebuie și își dorește comunitatea de fapt.
De cele mai multe ori aleșii comunică cu alegătorii doar în campania electorală. O dată ce campania s-a sfârșit, se pune punct și comunicării, ori într-o societate democratică și transparentă comunicarea și colaborarea au loc permanent. Desigur, sunt și excepții, în care aleșii implică alegătorii în actul de guvernare. În aceste comunități observăm că cetățeanul este considerat egal și părerea lui contează, iar gradul de încredere a cetățeanului față de aleși este mai mare. Astfel de exemple ar trebui promovate mai mult și să demonstrăm că se poate, cu puțină voință și implicare din partea tuturor, iar primul pas este VOTUL.
Care este opinia dumneavoastră în legătură cu Legea 544/2001, prin care partidele politice și federațiile sportive sunt obligate să ofere acces liber la informațiile de interes public? Cum contribuie această lege la transparența decizională?
Consider că orice entitate care își desfășoară activitățile din bani publici trebuie să ofere informații de interes public, chiar și organizațiile de utilitate publică. Acest lucru contribuie la transparența decizională într-un mod corect și echitabil pentru transparentizarea cheltuirii banului public.
Ce ne puteți spune despre implicarea Asociației Pro Democrația în proiectele privind stimularea participării civice și combaterea corupției din Republica Moldova?
Din 2010 Asociația Pro Democrația împreună cu Direcția Generală Anticorupție desfășoară un program de educație și conștientizare a cetățenilor, în special a tinerilor, cu privire la prevenirea corupției. O dată cu dezvoltarea acțiunii non-formale Labirintul Anticorupție, din cadrul proiectului Plătește Zero pentru ce ți se cuvine, parteneri atât din societatea civilă, cât și din administrația publică centrală (Centrul Național Anticorupție din Republica Moldova) ne-au invitat să le împărtășim din experiența noastră de colaborare între societatea civilă și instituțiile publice. În Republica Moldova cooperarea instituțiilor publice cu societatea civilă, și vice versa, este la nivel de parteneriat formală, nu de colaborare colegială așa cum o facem noi, cel puțin în proiectele dezvoltate de Asociația Pro Democrația, unde oamenii din instituția publică îmi sunt colegi și nu parteneri. Într-un final, lucrezi cu oamenii din instituție și nu cu instituția în sine, iar acest lucru contează pentru un proiect reușit.
Astfel, în 2015 acțiunea noastră a ajuns în Chișinău și Cahul, iar cetățenii au apreciat faptul că am organizat acțiuni special pentru ei unde au avut ocazia pentru prima dată să stea de vorbă cu ofițerii CNA și DGA, și au reușit să afle mai multe informații și au conștientizat mai multe, decât ar fi citit în lege. Acesta a fost un prim pas în dezvoltarea de programe comune între România și Republica Moldova. Acum pregătim alte proiecte care prind contur și sperăm, cât de curând, să lansăm o nouă acțiune care va aduce în prim-plan tineri de pe ambele maluri ale Prutului.
Ce părere aveți despre recurența neregulilor constatate cu prilejul alegerilor locale din anul curent?
Ca și în cazul scrutinelor anterioare, APD a monitorizat modul în care se aplică legislația în vigoare, respectarea acesteia de către actorii instituționali, politici și din societatea civilă, combaterea intervențiilor arbitrare și neconstituționale asupra normelor legale. De asemenea, unde a fost cazul, au fost înaintate recomandări de îmbunătățire a practicilor administrative electorale din perspectiva organizării alegerilor locale.
Prin cei 800 de observatori la nivel național pe care APD i-a recrutat, datorită modificărilor legislative și a deciziilor AEP și BEC legate de afișajul electoral și a materialelor de promovare, precum și a sistemului electronic de verificare a votanților (registrul electoral) numărul neregulilor în ziua votului a fost mai redus, câteva dintre acestea fiind de o gravitate mare. Asta nu înseamnă că nu au fost incidente destule care au avut loc înainte sau în timpul alegerilor.
Cel mai des întâlnite nereguli au fost legate de continuarea campaniei electorale, lipsa buletinelor de vot, cozi imense la secțiile de votare, unde mai mult de 25% dintre votanți per secție au votat cu viza de flotant, distribuirea unui număr mai mare de buletine aceluiași alegător. Două dintre cele mai grave fapte au fost erori de tipărire a buletinelor de vot prin care automat s-a restrâns dreptul cetățenilor de a vota. APD a solicitat public reluarea procesului de vot.
Neregulile apar în cele mai multe situații din cauza interpretabilității legii. Situații de acest gen am întâmpinat în campania electorală unde două-trei instituții, la solicitarea noastră de clarificare, au răspuns diferit pe marginea aceluiași articol. Denotă că trebuie să avem o lege mai clară cu norme de aplicabilitate exacte, fără loc de interpretări. Deși sistemul de monitorizare a prezenței la vot a avut defecte în funcționare, considerăm că este un pas înainte și în România poate fi implementat sistemul electronic de vot, pe care Asociația Pro Democrația l-a propus ca alternativă pentru votul prin corespondență încă din 2014. Trebuie să ajungem în punctul în care electoratul trebuie să dea o notă de încredere sistemului electoral.
Ce vă propuneți prin Barometrul Democrației Locale? Ce implicații intuiți o dată cu această inițiativă unică în România?
Proiectul Barometrul Democrației Locale, implementat de Asociația Pro Democrația (filiala București), și-a propus în primul rând să corecteze deficitele democratice din 8 județe în care rezultatele raportului de cercetare, realizat în proiect, au fost slabe. În urma acestor rezultate, un prim obiectiv a fost să furnizăm instrumente de participate civică cetățenilor în acele localități care, din punctul de vedere al participării la actul de guvernare, sunt cel mai prost situate din punct de vedere al dimensiunilor societate civilă, cultură civică și libertatea presei.
Totodată, am oferit o creștere a nivelului de responsabilizare a autorităților locale din cele 8 localități în ceea ce privește recuperarea deficitelor de democrație identificate prin intermediul Barometrului Democrației Locale. Astfel, au fost propuse mai multe acțiuni care pot fi considerate instrumente de lucru utile inițiativelor civice. Acestea pot fi utilizate independent sau în asociere cu alte activități parte a unei strategii de lucru.
Care sunt coordonatele culturii civice în România? Ce inadvertențe sesizați?
Pe o scală de la 0 la 10, opinie personală, cultura civică la români este undeva între 4 și 5. În urma unei cercetări privind gradul de implicare al tinerilor în acțiuni civice am constat că mai mult de 80% din respondenți nu se implică din varii motive. De la faptul că nu știu cum se pot implica, până la acela că nu sunt remunerați (când vine vorba de voluntariat). Cred că civismul se învață încă din familie, apoi treptat la grădiniță, școală, apoi la locul de muncă. Totul ține de împrejurări și circumstanțe. Faptul că au apărut o multitudine de programe în zeci de domenii dedicate tinerilor, iar voluntariatul este catalogat drept experiență profesională, gradul de implicare a acestora a început să crească. Însă, spiritul civic durează mai mult în perioada de liceu și studenție, iar odată cu angajarea în câmpul muncii dispare treptat. Cauza principală este lipsa timpului sau lipsa satisfacției de face ceva pentru comunitate fără a fi remunerat.
Și mă reîntorc la educație. Contează foarte mult ca pe lângă programele de educație juridică, financiară, sau durabilă care s-au propus, să se pună accent pe educația civică începând de la clasa a I-a până la finalizarea liceului.
