Anita Sterea este doctor în istoria olimpismului și absolventă a masteratului de Relații Internaționale din cadrul Facultății de Istorie a Universității București. A absolvit studiile olimpice de masterat ale Academiei Internaționale Olimpice din Grecia şi a fost bursieră la Centrul de Studii Olimpice din Barcelona.
Cu dedicare și profesionalism predă istoria sportului în cadrul Școlii Naționale de Antrenori, iar în calitate de lector al Fundației Calea Victoriei susține evenimente culturale în București. Dorindu-și să transmită celor din jur pasiunea pentru orașul în care a crescut, Anita Sterea a avut inițiativa de a organiza periodic plimbări pe cele mai interesante străzi ale Bucureștiului, dezvăluindu-le celor interesați farmecul unor locații încărcate de istorie.
Având experiență în promovarea culturii, istoricul Anita Sterea ne vorbește despre farmecul locațiilor pe care le abordează, despre starea patrimoniului cultural al Bucureștiului și despre modul în care este percepută pasiunea pentru cultură de către tânăra generație.
În calitate de lector în cadrul Fundației Calea Victoriei susțineți periodic expediții culturale în București. Cum a pornit inițiativa acestor proiecte?
Am început expedițiile culturale în martie 2009, iar de atunci până astăzi week-end de week-end, din martie până în octombrie mă plimb alături de bucureșteni dornici să-și descopere orașul prin zone diferite ale Bucureștiului.
Ideea mi-a venit după o excursie la Paris. M-am bucurat să descopăr Parisul la pas și am realizat că același lucru aș putea să-l fac și acasă în orașul meu. Întoarsă în țară, am încercat să găsesc pe cineva care să împărtașească aceeași idee cu mine, că orașul este frumos, trebuie doar descoperit. Așa am ajuns la Fundația Calea Victoriei.
Fundația a fost primul loc unde mi-am exprimat ideea și unde aceasta a prins viață și a crescut de la an la an. Prima plimbare a fost pe Calea Victoriei, astăzi sunt peste zece plimbări prin zone diferite ale orașului, plimbări care se reiau periodic. Așa am început!
În anul 2012 ați obținut titlul de doctor în istoria olimpismului. Cum s-a născut pasiunea pentru istorie și cât de greu a fost drumul spre atingerea acestui nivel? Ce obstacole ați avut de învins până acum?
Sportul a fost mereu marea mea pasiune, deși nu am practicat niciun sport! Mi-am dorit mereu să pătrund în universul sportivilor, să fiu cumva parte din viața lor. Așa că încă din facultate am încercat să îmbin pasiunea cu profesia! Recunosc că și astăzi sunt întrebată: cum adică istoria Jocurilor Olimpice la Facultatea de Istorie? Voi acolo nu învățați doar date și războaie?!
Drumul a fost greu și ușor în egală măsură. Greu pentru că era o noutate pentru istoriografia românească. Înaintea mea mai scriseseră niște colegi despre istoria sportului, însă despre mișcarea olimpică nu aveam nicio lucrare scrisă. A fost greu și pentru că arhivele încă nu sunt deschise în totalitate pe istoria Jocurilor Olimpice. Arhivele sunt disponibile până în 1960 doar!
Însă a fost și ușor pentru că am iubit, iubesc și voi iubi sportul și această cercetare, pentru că am avut profesori suficient de deschiși să mă sprijine să fac așa ceva și pentru că punând pasiune lucrurile par mult mai ușoare. Masterul în Studii Olimpice făcut la Academia Internațională Olimpică și stagiul de cercetare de la Centrul de Studii Olimpice din Barcelona mi-a ușurat mult munca, oferindu-mi posibilitatea să interacționez cu specialiști în domeniu din afara țării.
În ce măsură a contat pasiunea pe care o aveți pentru istorie, în derularea proiectelor culturale în cadrul Fundației Calea Victoriei?
E greu să răspund la această întrebare pentru că nu aș face ceva în viață fără a crede în acel proiect și automat să-l fac din pasiune. Proiectele mele la Fundația Calea Victoriei au apărut din iubirea mea pentru oras, din dorința de a transmite publicului larg o altă imagine despre oraș și aș zice și un alt fel de a preda istoria. Tot ceea ce fac la Fundație este legat de istoria locală sau națională, însă este o istorie prietenoasă, o poveste pentru toate vârstele.
Mă bucur să văd cum oamenii tineri sau mai puțin tineri vin să se plimbe prin oraș, dornici de mișcare dar și de o porție de istorie pe stradă! În egală măsură fără deschiderea Sandrei Ecobescu, președinta Fundației Calea Victoriei, către lucruri noi, dinamice și altfel nu aș fi putut să pun în aplicare tot ce am făcut până acum la Fundație.
Care sunt principalele locații pe care le abordați în timpul plimbărilor pe care le organizați? Există un farmec aparte al acestor locații?
Plimbările sunt diverse și se pot împărți astfel: plimbări pe o anumită stradă istorică – Calea Victoriei, Bulevardul Kiseleff sau Bulevardul Magheru sau plimbări într-o anumită zonă sau cartier – Zona Ioanid, Dorobanți, Mântuleasa etc. Fiecare plimbare are specificul ei și tocmai de aceea aș zice că plimbările dau dependență, cine vine la una vine apoi la toate!
Bucureștiul are farmecul lui prin simplul fapt că este un oraș cu tot ce vrei și îți dorești. La plimbări povestim de Micul Paris, dar inevitabil ajungem și la clădirile de sticlă apărute în ultimii ani. Însă ce mă bucură cel mai mult, după nouă ani de plimbări, este să văd cât de frumos se schimbă orașul de la an la an. Ma bucur la fiecare casă renovată! În ultimii nouă ani aș spune că orașul mi-a oferit mult mai multe motive să zâmbesc decât să mă întristez în ceea ce privește aspectul clădirilor vechi din București.
Cum vedeți starea patrimoniului cultural, arhitectural și istoric al Bucureștiului în acest moment?
Orașul se schimbă și se tranformă de la an la an. Suntem pe drumul cel bun. Este important că firmele mari au început să fie intersate de clădiri cochete din zone protejate ale Bucureștiului, să le cumpere, să le restaureze și apoi să le folosească ca sediu de firmă. Încă mai sunt multe de făcut, însă față de acum nouă ani, văd transformări majore în oraș. Dacă vom ajunge Capitala Europeană a Culturii în 2021 patrimoniul bucureștean o să fie ajutat mult!
De ce credeți că vin oamenii să descopere împreună cu dumneavoastră orașul în care locuiesc?
Din curiozitate și din dorința de a vedea orașul cu alți ochi. Li s-a spus atâția ani că orașul e urât, încât și ei când mai ridică ochii din pământ descoperă că nu e chiar atât de urât pe cât au fost învățați. Oamenii vor să descopere, să se relaxeze, să fie turiști la ei acasă! Poți să faci asta de unul singur, dar în grup unde interacțiunea este alta, e mult mai plăcut și dinamic.
Putem vorbi despre un anumit profil al participanților? Cum i-ați descrie în câteva cuvinte pe cei pasionați de istoria și de famecul Bucureștiului?
Sunt oameni diverși și dinamici, de la elevi sau studenți la pensionari, corporatiști, medici, avocați sau artiști. Sunt oameni veseli și deștepti care îmi transmit o energie bună. Mă bucur de prezența lor, învăț de la ei și descopăr alături de ei orașul sâmbătă de sâmbătă.
În cadrul acestor evenimente, tinerii au o prezență simțitoare sau sunt prezenți în număr mic? În genere, cum vedeți interesul pentru cultură în rândul tinerilor din zilele noastre?
Sunt foarte mulți tineri, aș spune că undeva la 60% din participanți sunt tineri, ceea ce nu face decât să mă bucure. Sunt tineri care își aduc apoi părinții și bunicii, sigur avem și părinți care își aduc copiii la plimbări.
Interesul există, tinerii citesc mult, poate nu toți dar cei cu care eu interacționez citesc, dezbat, sunt activi și implicați.
Există modalități prin care tinerii ar putea fi motivați să dezvolte o viață culturală activă? Cum credeți dumneavoastră că ar putea fi accentuat interesul acestora pentru cunoaștere?
La Fundație susținem tinerii! Aceștia pot beneficia de burse la cursuri gratuite, pot face voluntariat sau practică în timpul facultății. Am o interacțiune constantă cu tinerii și mă impresionează perseverența lor și dorința de a folosi timpul liber pe care îl au într-un mod constructiv și benefic pentru viitorul lor.
Aveți o definiție personală a succesului?
Nu am, însă cred că succesul ține doar de tine, personal. Unde ești și unde vrei să ajungi, dar mai ales ce ești pregătit să faci pentru a ajunge acolo! Să nu uităm însă că de multe ori drumul este mai important decât destinația finală!
