La nivel statistic, care sunt valorile diasporei românești per ansamblu?
Valorile diasporei românești sunt, dacă vreți, o proiecție mai profundă a valorilor naționale pe care le avem și noi, cei care am rămas acasă. Spun că este o proiecție mai profundă deoarece distanțele accentuează sentimentele, iar dorul este potențatorul principal al trăirilor care se manifestă prin atașamentul la un set de valori cunoscut deja la plecarea din țară. Iar aici mă refer în primul rând la patriotism. De multe ori vom întâlni români în diaspora care aleg să își exprime dragostea față de țara mamă mult mai vocal decât cei de aici. Asta nu înseamnă că noi nu am fi patrioți dar, pentru cei plecați, România înseamnă „casa de departe” și dorul față de cei dragi.
Pe de altă parte, de multe ori, românii din străinătate înțeleg mult mai bine concepte gen antreprenoriat sau tenacitate, deoarece ei trăiesc într-o lume străină. Indiferent cât de mult timp ar locui pe un alt teritoriu, sentimentul de confort total nu se prea poate instaura. Am întâlnit și familii întemeiate de români care s-au căsătorit cu cetățeni ai țării în care au emigrat, dar care tot poartă în sine sentimentul de străin față de cei ai locului.
Cum vedeți relația dintre diaspora și statul român? Ce rol joacă această comunitate în entitatea națională, în contextul în sunt incluși în sistemul altui stat decât cel a cărei cetățenie o posedă?
Din păcate, relația dintre diaspora și statul român este oarecum instabilă și variază în funcție de cine face Guvernul. Mărturie în acest sens stau, în primul rând organizarea cu rea-credință a secțiilor de votare din străinătate pentru alegerile prezidențiale din 2014 pe de-o parte, iar pe de altă parte, eforturile opoziției din perioada 2014 – 2016 de a facilita unele aspecte ale relației dintre țară și comunitățile românești, precum Legea votului prin corespondență, Legea prin care românii care lucrează în străinătate vor avea dreptul să își completeze retroactiv contribuția de asigurări sociale pentru a putea beneficia de un stagiu complet al vârstei de pensionare sau programul de donații de carte românească pentru românii de pretutindeni intitulat „Suntem români, citim românește”.
Cu atât mai scandalos este faptul că, excluziunea românilor din străinătate vine pe fondul în care diaspora este unul dintre principalii contribuabili la PIB-ul României.
Este cunoscută pe deplin legislația în vigoare, aducând ca exemplu protecția diplomatică și consulară din partea oricărui stat membru al Uniunii Europene?
Legislația în vigoare, indiferent de spectrul de aplicabilitate, nu este cunoscută pe deplin nici în țară, ce să mai spunem despre cei din străinătate… Este adevărat că românii din diaspora depun eforturi mai susținute pentru a fi la curent cu tot ceea ce este nou în materie de legislație, deoarece conștientizează faptul că doar din aceste acte izvorăsc și drepturile lor. Principial, sunt adeptul ideii conform căreia „necunoașterea legii NU te scutește de respectarea ei” dar ar fi necesar ca statul român să maximizeze popularizarea acestora prin campanii de conștientizare, deoarece Monitorul Oficial este un vehicul de nișă, insuficient atunci când vine vorba de a fi la curent cu ceea ce se hotărăște pentru și în numele nostru.
Partidul pe care îl reprezint încearcă tot timpul să vină în ajutorul românilor, indiferent unde s-ar afla aceștia, cu tot ceea ce este nou în materie de legi, precum și cu interpretări juste ale acestora, pentru ca românii să știe ce reguli apar, dispar sau se modifică în viața lor.
Ce ne puteți spune despre stadiul actual al proiectului de vot prin corespondență? În ce etapă se află această inițiativă?
Votul prin corespondență a devenit lege la data de 28 octombrie 2015, deci se întâmplă începând cu alegerile parlamentare din toamnă. Pentru a beneficia de facilitățile acestui sistem de votare, românii din străinătate trebuie să se înscrie în Registrul electoral până la data de 1 septembrie. Din păcate însă, deși inițiativa a fost sută la sută creația PNL, în Parlament PSD a eliminat posibilitatea ca românii din diaspora să se poată înscrie și online în registrul electoral. Totodată, temerea vis-a-vis de alegerile prezidențiale a PSD s-a transformat în modificarea legii votului prin corespondență, în sensul ca acesta se aplică doar la alegerile parlamentare și europarlamentare. PNL va milita, însă, în continuare ca să se modifice legislația , iar românii să poată să voteze și Președintele prin corespondență.
Ce repercursiuni percepeți asupra diasporei românești din Regatul Unit în contextul BREXIT? În ce mod vor fi afectați cetățenii români din statul britanic?
Aici problema se împarte pe două paliere: administrativ și social. BREXIT-ul îi va obliga pe românii care trăiesc în Marea Britanie să se gândească foarte serios la viitor. Oficial, 236000 muncesc legal acolo și trimit acasă aproape o jumătate de miliard de euro în fiecare an, dar în realitate numărul lor este aproape dublu. Teoretic, procedura de ieșire completă din spațiul comunitar durează doi ani – timp în care lucrurile vor rămâne ca și până acum. Ulterior însă, nivelul de trai va scădea, iar piața muncii (principalul motiv pentru care românii aleg să emigreze în vest) va deveni mult mai rigidă și neprietenoasă cu imigranții – mai ales în contextul în care Marea Britanie, ca orice fostă putere colonială, are un istoric bogat cu cei veniți pe teritoriul său din fostele colonii.
Pe de altă parte, există și pericolul de ordin social. BREXIT-ul a fost alimentat de curentul de extremă dreapta ultranaționalist și xenofob și a alimentat la rândul său atitudini și mișcări care până acum erau latente. Nu vreau să folosesc cuvinte dure, cum ar fi neo-fascism, dar în mod clar vorbim despre ceva asemănător pe fondul crizei imigranților și al spațiului de liberă circulație.
În acest sens, PNL a demarat programul „Alături de românii din UK” prin care aceștia vor avea acces online la cele mai noi informații legate de situația din Regat, precum și un portal de comunicare unde să își expună problemele de orice fel pentru a primi consultanță și ajutor diplomatic, acolo unde este posibil.
Motivația taberei pro ieșirii Marii Britanii din blocul comunitar a fost fundamentată pe o campanie de denigrare a imigranților, într-un stat tradițional multietnic. Care sunt concluziile acestei stări de fapt, chiar dacă această mișcare nu este reprezentativă pentru politica Londrei?
Tabăra proeuropeană nu și-a dorit niciun moment ca migrația să devină subiectul principal al campaniei pentru referendum. Dar cu numărul anual al imigranților la cel mai înalt nivel din ultimele decenii și cu schimbările inerente produse de valul de străini stabiliți acolo, inevitabilul s-a produs. Tabăra pro-BREXIT a apelat la orice era omenește și neomenește posibil pentru a-și argumenta poziția pe tema migrației. Argumentul lor principal a fost că numărul mare al imigranților pune presiuni mari pe sistemul de sănătate, pe asigurările sociale și pe piața imobiliară.
”Există orașe unde numărul mare al imigranților i-a determinat pe localnici să-și trimită copiii la școli din localități învecinate sau să-și schimbe medicul de familie. Pentru a face față creșterii populației, 240 de case ar trebui construite zilnic în Marea Britanie în următorii 20 de ani”. Nu vreau să comentez maniera tendențioasă, chiar la limita manipulării în care este prezentată starea de fapt, deoarece este tardiv. Ceea ce contează este că aceste campanii au produs rezultatul dorit de unii – iar consecințele vor fi suportate de toți locuitorii din Regat, indiferent de opinia împărtășită.
La nivel politic, Guvernul ar putea să se folosească de statutul consultativ al referendumului și să întoarcă decizia populară, dar asta ar avea consecințe devastatoare pentru Partidul Conservator aflat încă la putere, mai ales în contextul în care mulți dintre votanții pro-BREXIT simpatizează acest partid. Peste trei luni ar urma să devină efectivă și demisia premierului Cameron și nu ar fi exclus ca la Conferința Națională a Conservatorilor să se facă un pas în lateral pentru a încerca pasarea acestui cartof fierbinte către Laburiști.
Care sunt direcțiile de dezvoltare ale Uniunii Europene în ceea ce privește incluziunea socio-economică a diasporei?
Responsabilitatea pentru politica socială și de ocupare a forței de muncă revine, în primul rând, administrațiilor naționale. Finanțarea UE sprijină și completează eforturile acestora. Pentru a contracara efectele îmbătrânirii populației, politica europeană privind aspectele sociale și ocuparea forței de muncă este concepută astfel încât să facă mai ușoară trecerea de pe băncile școlii în câmpul muncii, să faciliteze găsirea unui loc de muncă, să modernizeze sistemele de securitate socială, să faciliteze mobilitatea lucrătorilor pe teritoriul său, să reducă sărăcia extremă și să protejeze persoanele cu handicap.
Pentru incluziunea economică, Comisia Europeană încurajează guvernele țărilor membre să creeze locuri de muncă, să reducă disparitățile de pe piața forței de muncă, să sprijine competitivitatea economică și să monitorizeze punerea în aplicare a politicilor vizând ocuparea forței de muncă.
În ceea ce privește viața și munca în străinătate, Uniunea Europeană și guvernele naționale colaborează pentru a coordona sistemele de securitate socială pe teritoriul Uniunii, astfel încât lucrătorii să-și poată primi în continuare pensiile și prestațiile de securitate socială atunci când își schimbă locurile de muncă și lucrează în diverse țări din UE. Rețeaua Serviciilor Europene pentru Ocuparea Forței de Muncă (EURES) ajută întreprinderile să recruteze persoane din străinătate, iar pe cei aflați în căutarea unui loc de muncă să își găsească de lucru în altă țară.
Care considerați că sunt problemele cele mai agravante cu care se confruntă diaspora românească? Cum vedeți soluționarea acestora?
Aceasta este întrebarea pe care o aud cel mai des, iar răspunsul este că, din păcate, lista rămâne întotdeauna deschisă. La fiecare deplasare sau turneu internațional pe care îl efectuăm, numitorul comun este reprezentat de discuțiile cu românii din străinătate despre problemele cu care se confruntă aceștia și încercarea de soluționare a lor. De-a lungul timpului, am reușit să cristalizăm câteva probleme sau situații neplăcute cu care se confruntă marea parte a românilor din străinătate și care necesită atenția imediată a celor de acasă. Este vorba despre lipsa de coeziune în promovarea proiectelor de impact comunitar, precum și despre absența implementării politicilor de incluziune existente la nivel multinațional.
România este țara din fostul Bloc Estic care a produs, poate, cei mai mulți imigranți în ultimii 25 de ani. Unii ar spune că este un semn rău. Eu admit asta dar, în același timp, cred că asta înseamnă și că avem cel mai curajos popor dintre țările fostului Bloc. Există țări în care, în anii dinaintea căderii Cortinei de Fier, nivelul de trai era mult mai scăzut față de cel de la noi și cu toate acestea cei mai mulți dintre cetățenii care au ales să își ia destinul în mâini și să emigreze au fost români. Dincolo de toate, asta înseamnă curaj!
Pe de altă parte, însă, popoarele din țările care au primit mulți imigranți români nu au privit și nu privesc cu ochi prea buni acest fenomen. Iar lipsa incluziunii face ca această stare de spirit să se accentueze pe măsură ce trece timpul. Aici vina consider că este împărțită între guvernele țărilor în cauză, misiunile diplomatice românești și componenta guvernamentală românească responsabilă de relația cu românii de pretutindeni (DPRP).
Dacă românul imigrant nu are unde munci, nu e bine că stă pe ajutoare sociale plătite. Dacă muncește, iar nu e bine, pentru că ocupă locuri de muncă ce puteau ajunge la cei născuți acolo… Acest paradox poate fi diminuat prin implementarea unor programe de impact comunitar, dar pentru asta este nevoie de un Departament de Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni activ și în permanentă legătură cu misiunile diplomatice românești. Am constatat cu bucurie că noul ministru delegat pentru relația cu românii de pretutindeni duce o activitate susținută în acest sens.
Poate fi pus semnul egal între diaspora de fenomenul de ”brain drain”?
În momentul de față nu. Deoarece, deși Statele Unite și Canada sunt printre principalele destinații de emigrare ale românilor, capacitatea școlii românești de a produce intelectuali și elite este încă una foarte crescută. Bineînțeles că și „materia primă” este de excepție, dar aici am fost mereu la înălțime, să zic așa. Din păcate, este adevărat că accesul la educație de calitate devine din ce în ce mai redus mai ales pentru familiile din mediul rural și cele defavorizate. Învățământul românesc este gratuit doar în teorie. Dacă reforma în învățământ nu va fi efectuată având în centrul său omul și nu profitul, s-ar putea ca, pe termen mediu, să vorbim și de Brain Drain, dar deocamdată încă nu este cazul.
Care sunt strategiile naționale pe termen mediu și lung pentru strângerea cooperării dintre România și diaspora?
Unul dintre cele mai importante programe destinate relațiilor dintre România și diaspora este reprezentat de platforma de finanțare a proiectelor derulate de către asociațiile românești din străinătate. Acest program este derulat de către Ministerul Afacerilor Externe prin Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. De asemenea, există un set de strategii dedicat sprijinirii românilor din Republica Moldova, precum și din vechile teritorii românești din împrejurimi. În paralel există programe culturale și de tabere pentru aceștia care se derulează constant și sunt sprijinte de autoritățile guvernamentale.
În ceea ce privește elementele strategice proprii PNL dedicate diasporei, acestea vizează (pe lângă toate cele expuse la întrebările anterioare) îmbunătățirea distribuţiei geografice a reţelei consulare, susținerea învățământului în limba maternă acolo unde este posibil, posibilitatea redobândirii cetățeniei pentru cei aflați pe fostele teritorii românești, deoarece acei oameni nu au ales niciodată să plece din țară ci țara le-a plecat de sub picioare și nu în ultimul rând, înființarea unui Minister al Românilor de Pretutindeni, deoarece este nevoie de o distincție între Afaceri Externe și Relația cu Diaspora, precum și o clarificare precisă a atribuțiilor de resort.
Pe termen lung, cel mai important obiectiv strategic al PNL care vizează diaspora este o guvernare care să readucă România în rândul țărilor importante ale Europei, să creeze prosperitate pentru cetățenii săi și să cultive încrederea de a se reîntoarce acasă pentru românii din străinătate. Aceasta este misiunea pe care ne-o asumăm.
