Contextul național este, în primul rând, marcat de faptul că electoratul american se află în fața celui mai important dintre momentele în care își poate exercita puterea de decizie, având în vedere faptul că președintele este cel mai important actor politic în entitatea statală americană, ca urmare a sistemului prezidențial după care funcționează federația. Prin prerogativele sale constituționale, liderul de la Casa Albă este de facto cheia sistemului politic american, caracterizat de Alexis de Toqueville ca fiind o democrație socială.
Problematicile cu care se confruntă astăzi decidenții politici de la Washington devin cu atât mai semnificative cu cât tranziția de la o administrație prezidențială la alta înseamnă de cele mai multe ori o schimbare a modului de abordare a acestor probleme, cu atât mai mult cu cât implică în mod automat și un nou Cabinet.
Printre deficiențele sistemului american amintim o recurență a tensiunilor dintre etniile ce compun federația, legislația cu privire la regimul armelor, legislația privind imigrația, combaterea terorismului, problema infrastructurii (feroviară, rutieră) sau egalitatea de gen.
Contextul internațional este marcat de crize umanitare și acțiunile subversive ale autoproclamatului Stat Islamic. Rolul predominant al Statelor Unite ale Americii în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, determinat de faptul că baza forței militare a alianței este eminamente americană, conferă alegerilor pentru Casa Albă un rol central în dezbaterea internațională. Pe cale de consecință, preocuparea statelor pentru opțiunea prezidențială a votanților americani vine ca urmare a triunghiului instituțional de decizie a politicii externe americane, format din Secretar de Stat, Președinte și Președinte al Comisiei pentru Relații Externe din Senat.
Punctul cel mai fierbinte al climatului internațional este fără îndoială defecțiunea din Siria, fundamentată pe un război civil ce a condus la cea mai gravă criză umanitară de după cel de-Al Doilea Război Mondial, odată suprapusă cu implicarea Daesh în acest conflict aparent localizat. La această criză se adaugă și implicarea americană în confruntările din Orientul Mijlociu, contribuția la efectivele NATO fiind majoră.
Relația cu America Latină, Uniunea Europeană, China și Rusia este o altă considerentă importantă pentru definirea contextului internațional, în condițiile în care parteneriatele economice cu cei 3 parteneri reprezintă puncte de sprijin ale Washington-ului în Europa și Asia, reținând atenția dezbaterea cu privite la Transatlantic Trade and Investment Partnership.
Discursul acoperă exhaustiv atât domeniul politicii interne, cât și sfera politicii externe, dată fiind experiența interacțiunii directe a lui Hillary Clinton cu ambele componente statale.
Cu toate acestea, se poate observa faptul că domeniul politicii externe nu acoperă latura euro-atlantică a programului prezidențial, în condițiile în care viitorul candidat republican abordează problema securității continentului european din perspectiva politicii americane de la începutul secolului al XX-lea: reducerea până la diminuare a prezenței federației americane în Europa, explicând direct faptul că viziunea sa este aceea de demantelare a structurilor NATO, cu mențiunea că apărarea statelor europene trebuie să revină guvernelor naționale.
În acest context al unui discurs împotriva integrării euro-atlantice, candidatul democrat poate exploata acest radicalism exprimat de Partidul Republican prin demonstrarea legăturii directe dintre securitatea națională americană și securitatea europeană, coroborând aceste considerent cu importanța relațiilor economice dintre Bruxelles și Washington. Experiența de Secretar de Stat a lui Hillary Clinton poate fi utilizată ca un garant al unei viziuni de implicare pe scena internațională, cu atât mai mult cu cât candidatul democrat a declarat faptul că urmărește să continue o serie de proiect ale Administrației Obama.
Astfel, Hillary Clinton poate crește în sondaje prin demonstrarea legăturii indisolubile dintre cooperarea euro-atlantică și bunăstarea cetățeanului american, care are posibilitatea de a desfășura afaceri economice pe continentul european, având interesele apărate de o legislație transnațională solidă. Concomitent, acest pilon devine relevant atunci când modalitatea de finanțare a campaniei electorale americane este analizată: fondurile pentru campanie electorală americană sunt obținute prin atragerea partenerilor economici privați.
În același sens, securitatea este un alt element ce trebuie augumentat în strategia de campanie a echipei de campanie a lui Hillary Clinton, argumentația în acest sens fiind vastă și irefutabilă. În primul rând, NATO este fără îndoială determinantul unei stări generale de pace, exceptând episoadele de tip război civil din Asia și Africa. Este un fapt cunoscut acela că niciun membru al alianței nu a fost victima niciunei forme de agresiune din partea unui alt actor.
Reține atenția în acest sens situația din timpul crizei de supraproducție din intervalul 1929-1933, când disfuncționalitățile de pe vechiul continent au prăbușit economia americană, tocmai ca urmare a fenomenului interdependenței dintre Statele Unite ale Americii și Europa. În acest mod, o analiză cuprinzătoare cu privire la statisticile cooperării economice transcontinentale este un aspect ce nu trebuie neglijat, cu atât mai mult cu cât sectorul economic este tratat cu maximă importanță, în condițiile în care determină în mod direct proporțional bugetul național.
Pe de altă parte, materialul de promovare de la canalul oficial de YouTube al candidatului democrat demonstrează gradul general de reprezentativitate al societății americane prin candidatura lui Hillary Clinton. Acest element, odată transpus în discursul curent, este capabil să demonstreze faptul că Hillary Clinton este un candidat viabil, in condițiile în care este un fapt cunoscut acela că minoritățile sunt o categorie signifiantă în statul american.
Un alt element de potențare a popularității este promovarea egalității, atât din punct de vedere etnic, cât și al genului, cu legătură directă în ceea ce privește gradul de reprezentativitate al candidatului democrat. În acest caz, faptul că statul american are o comunitate latină în creștere, ultimele studii demonstrând că ritmul actual de creștere va conduce la inversarea raportului dintre majoritate și minoritate, este unul din atuurile pe care fosta primă doamnă le poate utiliza în demantelarea strategiei politice a viitorului său contracandidat. Donald Trump se poziționează împotriva imigranților, atingând practic coordonatele unei politici de extremă dreaptă.
Pe cale de consecință, abordând o politică de integrare a imigranților, perfect integrată în viziunea moderată a lui Hillary Clinton, strategia poate conduce la creșterea încrederii publicului american, coroborată cu expunerea caracterului destabilizator al măsurilor propuse de Donald Trump. În această direcție poate fi utilizată experiența vastă a lui Hillary Clinton în organizațiile și campaniile pentru susținerea drepturilor omului.
Identitatea de campanie a lui Hillary Clinton este construită în jurul experienței sale în gestionarea problemelor cu care se confruntă statul american din dublă perspectivă: executiv-legislativ respectiv intern-extern. Propunerea pentru axa unică de comunicare este legată de expertiză în administrarea statului, tocmai prin asumarea prerogativelor dintre cele mai diverse în cadrul structurii statale americane, ceea ce a conferit în mod evident abilitățile necesare pentru asumarea funcției cheie în cadrul sistemului politic american: Președinția.
Adăugând gradul ridicat de pregătire academică în domeniul juridic, axa unică de comunicare trebuie să sublinieze ideea de tehnocrație, de pregătire solidă, de cunoaștere a mecanismelor de funcționare ale sistemului american și internațional deopotrivă. Prin raportarea la specificul viitorului contracandidat, echipa de campanie a lui Hillary Clinton poate exploata faptul că Donald Trump nu a manifestat o implicare activă în domeniu, putând sublinia ideea disciplinei interesului, spre deosebire de Hillary Clinton, a cărei implicare începe odată cu absolvirea colegiului (1969).
În ceea ce privește mesajul, acesta trebuie realizat din dublă perspectivă, având în vedere cele două tipuri principale de destinatari: superdelegații (25 iulie 2016), respectiv electoratul american (8 noiembrie 2016).
Mesajul transmis Convenției Naționale trebuie să demonstreze superioritatea doamnei Clinton în raport cu Bernie Sanders, capacitatea acesteia de a aduce Partidul Democrat pentru încă 4 ani la conducerea Case Albe, precum și capacitatea sa de a contracara orice amenințare din partea lui Donald Trump. Totodată, mesajul adresat Partidului Democrat trebuie să fie îndeajuns de moderat pentru a nu diviza Partidul Democrat, după modelul Partidului Republican.
Mesajul destinat publicul trebuie, indubitabil, să facă referire în mod direct la valorile intrinseci ale statului american, la politicile de incluziune socială și la faptul că unitatea cetățenilor este garanția pentru bunăstare și prosperitate generală. În același timp, axa unică de comunicare trebuie să includă referiri la sistemul democratic american, precum și la modul în care implicarea pe scena internațională a adus securitate atât în plan național, cât și internațional.
Concomitent, egalitatea este un punct central al intervenției lui Hillary Clinton, în profundă conformitate cu materialele difuzate de echipa sa de campanie, materiale ce exprimă legătura intrinsecă dintre democrație și drepturile egale ale minorităților.
Nu în ultimul rând, acest mesaj este adresat și electoratului republican ce nu susține candidatura lui Donald Trump, totodată valabil și pentru membri Partidului Republican ce nu susțin candidatura lui Donald Trump.
