Tânăra generație americană a anilor ’60 s-a văzut pe sine ca fiind forța capabilă să construiască pe ruinele unei societăți obosite, ce fusese martora a două conflagrații mondiale, o lume nouă, o lume radical schimbată, cu idei, valori și principii născute din experiențe și perspective opuse celor anterioare. Această generație s-a raportat la contracultură ca la un fenomen ce s-a cerut a fi trăit, experimentat, simțit, trecând peste superficialitatea formelor și ajungând la esențele schimbării, cu toată fluiditatea, efervescența și intensitatea ideilor sale.
Influența fenomenului hippie asupra specificului cultural al societății americane a fost decisivă, în contextul în care lumea acelor vremuri se confrunta cu efectele unei interminabile competiții globale, violențe și ostilități, iar valorile umane, trăirile și acțiunile promovate de către acești tineri au determinat o puternică schimbare de perspectivă, cu efecte durabile în mentalul colectiv.
Generația hippie a pus sub semnul întrebării însăși raționalitatea pe baza căreia fusese construită cultura occidentală, refuzând tradițiile vestice care așezau individul pe un piedestal. If there were a hippie code, it would include these flexible guidelines: Do your own thing, wherever you have to do it and whenever you want. Drop out. Leave society as you have known it. Leave it utterly. Blow the mind of every straight person you can reach. Turn them on, if not to drugs, then to beauty, love, honesty, fun.
Atmosfera socială și politică a anilor ’60 a înlesnit apropierea tinerilor americani de rebeliunea hippie. Mișcările pentru drepturile civile câștigau teren, iar pe fondul tensiunilor Războiului Rece, se dezvoltau proteste împotriva înarmării nucleare. Mișcarea hippie s-a dezvoltatat în acest context, fundamentându-se pe două coordonate. Pe de o parte: iubire, pace și frăție universală, iar pe de altă parte, psihedelismul, uzul halucinogenelor și muzica.
De la Generația Beat la Generația Hippie
Nu există un răspuns simplu care să explice de unde provine contracultura. Dezvoltarea oricărui grup cultural este, în esență, rezultatul a numeroase influențe convergente, în interiorul unui background determinant. Definiția contraculturii face referire la existența unui grup, în interiorul căruia valorile exprimate de către participanți sunt critice sau opuse culturii mainstream. Generația hippie s-a născut din rândurile culturii standard a anilor ’50, ’60, urmând pașii unui alt grup care promovase contracultura, acela al mișcării tinerilor rebeli, cunoscut sub numele de Generația Beat.
În anii 1950, pe măsură ce isteria Războiului Rece își exercita efectele asupra Statelor Unite, mediul social devenise conservator și restrictiv. Pe fondul acestor factori a avut loc ascensiunea Generației Beat, grupul pe care ulterior media l-a denumit Beatniks.
Liderii mișcării Beat erau, în primul rând, tineri intelectuali care se îndepărtau de mainstream, prin alegerile privind stilul lor de viață, de la muzica pe care o ascultau, hainele pe care le purtau, până la felul în care se raportau la relațiile cu cei din jur. Muzica mișcării era reprezentată de jazz și folk, iar melodiile unor reprezentanți precum Woody Guthrie făceau parte din proteste. Mișcarea Beat s-a răspândit rapid prin intermediul jazz-ului. La scurt timp fiecare oraș deținea un club în care tinerii se reuneau pentru a discuta despre literatură, politică și despre alte scopuri intelectuale.
În lucrarea The Beat Generation in San Francisco, scriitorul Lawrence Ferlinghetti descrie generația Beat, ca fiind The Stone Age Hippies, întrucât valorile care îi fascinau pe primii, precum religia, pacifismul, conștiința ecologică, drepturile homosexualilor și stilul de viață hedonist, au devenit ulterior, valori ale culturii promovate de Generația Hippie.
Fenomenul Hippie: Scopuri. Convingeri
În formarea culturii Hippie au existat două coordonate: pe de o parte liderii, un număr restrâns de intelectuali, filosofi, scriitori, muzicieni, iar pe de altă parte mii de tineri din Statele Unite și din întreaga lume care i-au urmat, simțindu-se atrași și inspirați de ideile acestora. Nu se poate vorbi despre un hippie standard, ale cărui comportamente și convingeri să poată reprezenta cu acuratețe contracultura. Mai degrabă, hipioții alcătuiau un grup format din sute de individualități, angajați într-o mulțime de activități, cu efecte și influențe diferite asupra societății.
Stilul de viață al acestora poate fi înțeles prin analiza modului în care aceștia au trăit în Statele Unite, devenind faimoși pentru cauzele în care au crezut și pentru alegerile pe care le-au făcut, vizând sexualitatea, folosirea drogurilor, cultura muzicală și implicarea în protestele politice care au definit acea perioadă.
Anii ’60 au reprezentat perioada în care se conturase în mentalul colectiv o teamă față de război, izvorâtă pe fondul experiențelor anterioare. În acest contex se remarcă tranziția generației hippie spre o reacție împotriva acțiunilor militare americane.
În The Hippies and American Values, Timothy Miller statuează principiul filosofiei hipioților: If it feels good, then do it so long as it doesn’t hurt anyone else. Acest principiu a fost acceptat implicit de către tinerii hippie care au urmărit în stilurile lor de viață căutarea și găsirea fericirii și a plăcerii, revoltându-se împotriva convențiilor sociale, împotriva tradițiilor și regulilor care ar fi putut să cenzure în vreun fel nevoia de a exterioriza liber sentimente și trăiri naturale.
Rebeliunea hippie împotriva tendințelor obișnuite a avut la bază aceste două componente: individualismul și hedonismul. Dintr-o perspectivă filosofică, accentul pus de aceștia asupra drepturilor și libertăților individuale îi plasează ca gândire în școala numită liberalism clasic, care a fost reprezentată de filosofi precum John Locke și Adam Smith. Asemenea celor doi, tinerii hippie au considerat că dorința de a coopera pentru scopuri comune ar fi rețeta unei societăți ideale.
Robert Higgs susține în The Challenge of Liberty faptul că, spre deosebire de rațiunile intelectuale ale lui Locke și Smith, liberalismul hippie a fost unul haotic și bazat pe respingerea tendințelor conservatoare, blamând tradițiile statului american.
Impactul asupra societății americane
Modelul hippie în esență a fost o formă de rebeliune, definită de accentul asupra împlinirii personale, asupra acceptării diversității, influențând profund societatea la nivel comportamental, în diferite aspecte ale dezvoltării sale viitoare.
Privind retrospectiv, atitudinea americană din anii ’60, în legătură cu aspectele referitoare la sexualitate, era o atitudine conservatoare, restrictivă. Puțini americani vorbeau deschis despre nuditate, contacte sexuale sau despre natura plăcută a acestora, acestea fiind văzute drept subiecte private. Orice abatere de la aceste norme era privită ca fiind indecentă. Rebeliunea hippie s-a revoltat împotriva imaginii murdare sau rușinoase a sexualității, promovând sexul ca fiind ultima expresie a unității, compasiunii și iubirii. Pentru generația hippie, sexul era un aspect care trebuia celebrat, expus și nu cenzurat.
Folosirea halucinogenelor a fost legată indisolubil de această mișcare a anilor ’60. Timothy Miller face distincția între dope și drugs, în viziunea hipioților. Folosirea celor dintâi era văzută ca fiind benefică, în timp ce, cele din urmă erau recunoscute ca având o influență negativă asupra minții și corpului. Felul în care se raportau aceștia la halucinogene a fost suprins de către Tom Coffin, scriitor al generației hippie:
We’re talking about and doing Revolution, attack on all fronts, political, educational, religious, cultural, even business. And dope is part of that revolution, and if you fear dope more than you fear Richard Nixon and his Machines Men of Death, then you have indeed sold out and bought in. The difference between Stupor and Ecstasy is the difference between Jack Daniels and Orange Sunshine, between the Pentagon and Woodstock, between The New York Times and Good Times. We all have to make our choices.
Festivalurile de muzică din această perioadă, incluzând faimosul festival Woodstock au reprezentat adevărate exprimări culturale ale dezvoltării culturii hippie într-o manieră unică și de durată.
Cultura hippie s-a dezvoltat într-o perioadă a tensiunilor. Statele Unite ale Americii se confruntau atât cu probleme ridicate de situația drepturilor civile, cât și cu provocările din plan extern, vizând Războiul Rece, concretizat la acel moment în Răzoiul din Vietnam. Aceste probleme și multe altele, i-au determinat pe mulți dintre membrii generației hippie să reacționeze. Organizația Studenților pentru o Societate Democratică s-a opus politicii de intervenție militară a Statelor Unite, pronunțându-se vehement împotriva Războiului din Vietnam.
O altă coordonată împortantă a mișcării a fost legată de experimentul comunității. Prima comunitate creată de tinerii hippie a fost așezământul cunoscut sub numele de Drop City, în Colorado. Ideea din spatele acestui așezământ a fost crearea unui spațiu în interiorul căruia, diferiți artiști să poată conviețui, în scopul de a produce artă, acceptând responsabilitățile egale ale traiului în comun.
Așadar, mișcarea hippie a avut un impact semnificativ asupra societății Statelor Unite în perioada anilor ’60, ’70, influențând-o în aspecte precum: atitudini sexuale, uzul drogurilor, aprecieri muzicale, vestimentație și nu în ultimul rând convingeri politice și sociale.
Promovând convingerile unui trai, bazat pe iubire și bunătate, reprezentanții acestei mișcări au influențat evoluția istoriei Statelor Unite ale Americii, dar și a întregii lumi. Aceștia au militat pentru distrugerea barierelor dintre rase, etnii, în scopul de a trăi în armonie. Prin felul lor de a trăi și de a se manifesta, acești tineri au încercat și au reușit să transmită Statelor Unite mesajul lor de iubire, egalitate și pace.
“I think our culture is in much better shape than it used to be. There is more diversity; things are more interesting. I am absolutely convinced that people accept one another more openly than they did before the hippies arrived; there is less prejudice in our society than ever before. Sure, some hippies have become insurance salesmen, but none of them that I know deny that what they did was very good. I still believe the things I believed then. We all learned some things then that will be with us for the rest of our lives”
