Domnule Mircea, sunteți pictor. Cum arată o zi din viața dumneavoastră?
Zilele din viața mea arată ca și cele ale tuturor oamenilor, doar că activitatea creativă, “munca mea” nu se desfășoară între anumite intervale orare fixe și nici calendaristice. E o activitate care ține mult de starea persoanei în cauză.
V-ați simțit atras de acest domeniu întotdeauna sau ați descoperit pasiunea pentru artă ulterior?
Fac parte dintr-o familie de artiști, deci contactul cu arta era inevitabil, încă din fragedă copilărie. Tata este unul dintre cei mai apreciați acuareliști din România și nu numai. Însă, nu cred că asta este neapărat un motiv pentru a deveni artist. Trebuie să simți și să îți dorești asta, indiferent din ce mediu provii.
Cum vedeți atitudinea din ziua de astăzi vizavi de pictură?
Dragostea și aprecierea pentru artă, pictură sunt în general atribuite oamenilor culți și educați. Din nefericire, arta a trecut de mult timp pentru marea majoritate a romanilor, pe un loc neprioritar. Cei care apreciază cu adevărat arta de calitate nu își permit financiar să cumpere, iar cei care au bani preferă să investească în alte obiecte decât cele artistice.
Apetit pentru arta însă există pentru că de fiecare dată când are loc noaptea muzeelor și galeriilor, galeria mea este mereu plină de oameni frumoși care admiră creațiile artiștilor plastici.
Din punctul meu de vedere, arta are un rol cultural și educativ, terapeutic și nu numai. Pentru cel puțin motivele enumerate mai sus, arta trebuie sprijinită și încurajată de instituțiile statului.
Înlocuiește fotografia, pictura? Cum se întretaie aceste domenii?
Sunt două arte total diferite, poate, câteodată, complementare. Însă, niciodată o fotografie nu va fi tablou și nici un tablou o fotografie, chiar dacă este creat în cea mai realistică tehnică.Ele se pot combina în tehnica colajului, fotografii sau decupaje din fotografii, cu pictură.
Cum v-ați defini stilul de a picta?
Picturile mele se încadrează în maniera abstract expresionistă.
Povestiți-ne câte ceva despre expozițiile dumneavoastră.
Prima expoziție a fost la vârsta de 5 ani. Eram fascinat de cosmos și de călătoriile subacvatice ale lui J.J. Cousteau. Asta am expus atunci, apoi au tot urmat cele din școală, liceu, facultate și apoi cele personale din țară și străinătate. Una pe care o voi ține mereu în inimă și în amintirea mea este cea de la Paris din 2004. A fost prima mea expoziție acolo. Aveam 23 de ani. Acum am galeria mea în București, unde expun permanent, pe Calea Victoriei, nr. 101.
Cum credeți că se poate defini autenticitatea în artă? Este posibilă sau arta vine din inspirația creată de alte lucrări?
Cred că a fi autentic în artă, în ziua de azi, este cumulul educației artistice și talentului, și a sincerității mesajului artistului. Este aproape imposibil să inventezi ceva nou în artă în ziua de azi, însă autenticitatea există în continuare.
Orice artist are nevoie de o muză. Care este muza dumneavoastră și cum influențează creația?
Există muză, muze, însă inspirația vine în multe feluri și din locuri, întâmplări diferite. Eu sunt inspirat în general de oameni, de chipurile lor, ființele și trăirile lor, pe care le personific în portrete.
Care artiști considerați că vă inspiră și de ce?
Cred că fiecărui artist îi place ceea ce este aproape de el ca persoană, ceea ce rezonează cu el. În cazul meu sunt Van Gogh, Kandinsky, Hieronimus Bosch, Gaugain, Picasso, Corneliu Baba, Tonitza, Velasquez, Vasile Grigore și lista poate continua.
Definiți-ne tehnica dumneavoastră de lucru.
Îmi place să cred că în orice tehnică mă exprim, o stăpânesc mai bine decât un ucenic talentat. Deși prefer uleiul și acrilicul pe pânză sau carton, fac și grafică și colaje.
Sunteți, la rândul dumneavoastră, mentor?
Nu mă consider mentor, susțin și îndrum pe cei care doresc să studieze desenul și pictura, atat copii cât și oameni maturi.
Povestiți-ne puțin despre implicarea dumneavoastră recentă în proiectul „Art Safari”.
Pentru mine participarea la cel mai important târg de artă contemporană din estul Europei este o mare bucurie și o onoare. Cu siguranță, pentru mine, prezența la acest eveniment va deveni o obișnuință. Este mai mult decât laudabilă această inițiativă care anul aceste împlinește cea de a treia ediție și prima internațională.
Vă ajută faptul că România este membra a Uniunii Europene pentru a răspândi arta pe care o practicați?
Arta nu a avut granițe și nici nu cred că va avea vreodată. Frumosul trebuie să circule liber pretutindeni.
Preferați România pentru expoziții sau alte țări? Motivați-ne răspunsul.
Prefer evenimentele importante din lumea artei, indiferent de țara unde se desfășoară, însă iubesc să expun la Paris și Londra.
Descrieți-ne planurile dumneavoastră de viitor.
Voi lucra și mai intens și sper ca nivelul artistic al creațiilor mele să fie doar pe o linie ascendentă, interesantă și inedită atât pentru mine cât și pentru publicul iubitor de artă.
[…] Sursa: intervio.ro […]