Domnule Andi Cristea sunteți Președintele Delegaţiei Comisiei parlamentare de cooperare Uniunea Europeană – Republica Moldova. Cum arată parcursul European al Republicii Moldova?
Republica Moldova, comparativ cu 2015, este în proces de re-stabilizare. Nu mai puțin de 6 prim-miniștri în 14 luni de la momentul alegerilor din noiembrie 2014 până în ianuarie 2016. Mai sunt foarte multe etape de parcurs, țara trebuie să dea, înainte de toate, un semnal de echilibru și asumare a politicilor europene în fața propriilor cetățeni și a partenerilor externi. E nevoie de progrese concrete în ceea ce privește mai multe capitole, de la justiție la economie. Populația are așteptări firești din partea clasei politice pentru un trai mai bun, mai prosper și la standarde europene. Oamenii au fost dezamăgiți, e momentul livrării rezultatelor pozitive sau guvernarea va avea surprize din stradă.
Cum susține România parcursul European al Republicii Moldova?
România este un partener de încredere și, totodată, un sprijin cheie pentru Republica Moldova. Ușile de la București au fost întotdeauna deschise, însă esențialul constă în creșterea încrederii dintre cele două țări, prin ținerea cuvântului dat, inclusiv pe calea reformelor. Suntem state-soră dar să nu uităm că banii din ajutorul românesc sunt bani care trebuie justificați, ca utilizare, în fața contribuabilului, a cetățeanului. România poate face un lobby eficient la Bruxelles pentru R. Moldova cu condiția ca la Chișinău să se înțeleagă că nu mai merg cosmetizările ci doar soluțiile reale. Fără o gândire pe termen lung și o stabilitate concretă, ma tem că acest lucru rămâne doar la stadiul de deziderat. Republica Moldova are un viitor comun cu România în Uniunea Europeană, însă toți partenerii externi, inclusiv România, așteaptă rezultate concrete și măsuri coerente din partea Chișinăului.
Ar trebui să facem mai mult în relația cu Republica Moldova? Dacă da, ce recomandări aveți?
Republica Moldova are avantajul că poate învăța din experiența României la capitolul reforme pre-aderare și parcurs european. Atâta timp cât Chișinăul se arată dispus să învețe, să aplice și să muncească, Bucureștiul va fi un partener de nădejde. Bucureștiul poate face mereu mai mult pentru R. Moldova, dar e important ca și la Chișinău să ne solicite ajutorul, să se arate bună-credință în acțiune, și să existe coordonare optimă pe palierele de interes comun.
Cum este văzută România în Republica Moldova? Și cum este văzută Republica Moldova în România?
Aș spune că R. Moldova se bucură în România de mai multă simpatie decât se bucură România în R. Moldova, diversitatea etnică din R. Moldova contribuie la această situație, o parte din populație simpatizează mult mai mult cu Rusia; noi respectăm această realitate, dragoste cu de-a sila nu se poate, e important însă să ne respectăm reciproc și să construim o solidaritate concretă, să lăsăm proiectele și nu cuvintele să vorbească despre prietenie.
Cine credeți că își dorește mai mult unirea între cele două state? România sau Republica Moldova?
Conform sondajelor, sunt mai mulți români cu o afinitate pentru unire decât peste Prut, și e un lucru relativ normal având în vedere și spațiul informațional existent în prezent în R. Moldova: informația pe filiera rusească e dominantă, și ea nu e favorabilă României. Aici discuția este una mai largă, inclusiv la capitolul soluții, de la capitolul contrapropagandă la investiții media românești în Moldova. Aș menționa totodată că sunt alte chestiuni mult mai urgente pe agenda celor două țări. Important ca victorie de etapă e să adăugăm substanță parcursului spre vest al Chișinăului. Cu toții știm despre existența multor oameni de afaceri veniți de peste Prut să facă business în România, mulți dintre ei au prosperat, au fost primiți în țara noastră cu ușile deschise. Nu același lucru e valabil pentru oamenii de afaceri români care și-au proiectat afaceri în R. Moldova.
Care este atitudinea elitelor din Republica Moldova vis-à-vis de parcursul European?
Este o atitudine cu valențe duale. La nivelul discursului lucrurile sunt mai clare, vectorul vestic este asumat public. La nivelul acțiunilor concrete, lucrurile sunt nuanțate. Real-politik-ul local are încă întâietate. Important e să fie depășite proiecțiilor înșelătoare că poți face parte din două sisteme, să folosești metafora podului, a bunelor legături cu toată lumea. Cu toții ne dorim bune legături cu ceilalți, la nivel de principiu general, aici este schepsisul, nu poți să îți asumi și să implementezi dezvoltarea de tip european atâta vreme cât păstrezi modalitățile de lucru, modurile de raportare la ce se întâmplă în societate specifice celuilalt sistem.
Din evaluările dumneavoastră, cetățenii din Republica Moldova se simt mai degrabă slavi sau latini?
Țara este un melting pot din punct de vedere cultural. Există și filoane pro-latine puternice și pro-slave. Cunoaștem cu toții istoria. Și există, desigur și cazul aparte găgăuz. Însă, așa cum istoria a demonstrat, nu apartenența la o cultură /etnie sau alta face diferența, ci un echilibru social comun pentru un parcurs pozitiv. Jumătate de secol de istorie dură a formatat modul de gândire al multor oameni peste Prut.
Se pot implementa interese românești în Republica Moldova pe fondul unei atmosfere antagonice cu Rusia?
România este un partener din punct de vedere politic, economic, social și cultural pentru Republica Moldova. Există multe proiecte comune în derulare, pe toate aceste paliere, România sprijină constant cu know-how Republica Moldova. În plus, ajută constant Chișinăul în relația cu Bruxellesul. De aceea, pot spune cu tărie că, da, se pot implementa interese comune celor două țări. O relație strânsă cu România nu e antagonică cu o relație civilizată cu Rusia; opțiunea prieteniei strategice, dincolo de interes, aparține însă decidenților de la Chișinău.
Este fezabilă unirea între cele două state în anul 2018?
Unirea este subiectul care generează vii emoții în societatea din Republica Moldova. Ca președinte al delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova cred că Chișinăul are datoria să demonstreze capacitatea de a implementa reformele agreate de comun acord, de a oferi stabilitate și echilibru cetățenilor săi și de a-și asuma până la capăt parcursul european.
Există vreo strategie cu privire la minoritatea rusă din Republica Moldova? Vreun mesaj?
Da. Îmi doresc ca dialogul să fie mereu calea spre succesul relațiilor interetnice. Acordul de Asociere UE-R Moldova, cel de liber schimb, se referă și vizează toți cetățenii Republicii Moldova, indiferent de origini, etnie sau limba pe care o vorbesc.
Cum vedeți viitorul UE? Uniune sau Federație?
Uniunea Europeană trece printr-un examen de stabilitate. Rămâne de văzut dacă toți actorii implicați în acest proiect reușesc să găsească echilibrul perfect între specificul țării și interesul comun european. Eu sunt încrezător că vom depăși criza cu bine și vom fi mai puternici la finalul acestui proces, fie el și cu convulsii. O Federație nu e de exclus, după 2020 însă.
Ce rol poate juca România într-un viitor proiect European?
România va juca același rol pe care îl are din momentul aderării: partener de încredere, țară eurofila, axată pe stabilitate geo-politică. Putem fi însă mult mai ambițiosi la Bruxelles, mai ales în pregătirea Președinției noastre a UE în 2019.
Cum poate deveni România o voce importantă în UE?
România este o voce importantă în Parlamentul European, europarlamentarii români sunt în poziții cheie, mulți dintre noi sunt apreciați și recunoscuți, din acest punct de vedere. Important este ca acest ritm să se păstreze și acest caz de bună practică să fie valabil pe toate palierele reprezentării noastre la Bruxelles.
Ce ar trebui să facă UE pentru a contracara propaganda rusească din regiunea estică?
Am lansat, acum ceva timp, interpelarea în regim de urgență Înaltului reprezentant pentru politică externă și securitate, Federica Mogherini, referitoare la planul Comisiei Europene de contracarare a propagandei rusești în statele din vecinătatea estică. Cu alte cuvinte, propaganda estică se combate pe teren, nu din birourile Parlamentului European. Avem nevoie de întăriri în toate delegațiile UE din Chișinau, Kiev și Tbilisi, prin angajarea de personal adițional care să aibă în fișa postului combaterea campaniilor de dezinformare din partea estului și propagarea informațiilor imparțiale pe toate canalele de comunicare disponibile. Contextual, Federația Rusă se folosește de faptul că Europa se confruntă cu problema migranților și transmite mesaje false și păguboase nouă și proiectului european. De aceea, delegațiile UE trebuie să acționeze ca un scut, au datoria să consolideze vizibilitatea acțiunilor lor pentru a arăta clar și deschis sprijinul și angajamentul față de țările partenere. Sunt necesare eforturi în materie de comunicare strategică în vecinătatea estică, iar o strategie de comunicare cuprinzătoare, eficientă și sistematică presupune inclusiv personal adițional angajat în cadrul Delegațiilor UE. Proiecte gen “Stop Fals!” sunt bune, dar nu suficient de bine finanțate.
Care este dinamica socială în Bruxelles după atacurile teroriste?
Viața și-a reluat încet cursul firesc. Sigur, au fost momente de panică și nesiguranță, însă combaterea terorismului se face și la nivel social și uman, prin modul în care ne raportăm la el. Asemenea atacuri nu sunt excluse în viitor, nu există securitate perfectă și oamenii vor trebui să traiască cu acest gând, nu tocmai liniștitor.
Ce ar trebui să facă UE pentru a împiedica astfel de atacuri în Europa?
UE trebuie să rămână unită și să continue implementarea măsurilor anti-terorism. Se vorbește despre cooperare, schimb de informații, însă, înainte să privim către UE, fiecare stat membru are datoria să ia măsurile necesare împotriva terorismului, să aloce resurse, să preia modelele de succes în lupta anti-teroristă. Simultan, țările membre trebuie să găsească acel mix de politici publice care să integreze eficient în societatea lor indivizii cu valori antagonice valorilor noastre europene, să dizolve enclavizările periculoase care reprezintă un mediu propice pentru radicalizare. Dacă se instaurează panica, înseamnă că acești actori ai dezordinii câștigă. De aceea, UE trebuie să fie mai unită din punct de vedere social, cultural și politic. Mai mult ca oricând.
Cat de afectată este România în contextul ascensiunii fenomenului terorist din România?
România este, în acest moment, o țară sigură din punct de vedere al amenințărilor teroriste. Securitatea perfectă este o utopie, nu trebuie să ne culcăm pe o ureche și să stăm liniștiți. Salut dezbaterile pe legea siguranței naționale, din această perioadă, este clar că avem nevoie de o adaptare a acesteia la contextul actual, fie că privim la amenințările teroriste venite din sud, fie că ne uitam la est, la anumite conflicte mai mult sau mai puțin înghețate.
Cum ar trebui să acționeze România în privința problemei imigranților?
Ca membră UE, România trebuie să combine interesul național cu cel comun, puțin mai multă solidaritate ne creștea influența la Bruxelles. Puteam juca mai bine acest dosar complicat. E ușor de spus, sunt de acord. Pe de altă parte, acele instituții naționale de securitate, de intelligence, ministere, șamd. s-au întrunit sub cupola CSAT-ului și îmi imaginez că decizia finală cu referire la cote a fost luată și fundamentată pe anumite analize. Instituțiile respective au rolul generic de a apăra statul român și tocmai de aceea analizelor lor trebuie privite cu seriozitate.
